Vestea buna e ca viața asta a noastră are, sau ar trebui sa aibă, un singur project manager. Noi insine. Si sa o ducem de la A la B după cum credem noi de cuviinta. Iar vestea proasta sunt 2. Nu ne-am născut toți project manageri, si, doi, e destul de greu sa-ți dai seama când se va întâmpla B, ceea ce da ca dracu peste cap toată diagrama Gantt.
Unde vreau sa ajung cu asta? Am observat, si la mine, nu-s vreun ipocrit, ca toată viața încercăm sa schimbam lucruri la noi si la cei din jurul nostru (la asta din urmă m-am lăsat, mi-am dat seama prin liceu de consumul mult prea mare de energie vs. rezultate :-)) in funcție de experientele NOASTRE de pana atunci, experiente care contureaza o anume stare de normalitate. A noastră. Pentru noi.
Si asa descoperim ca e aiurea sa mergi undeva fara sa-ti atarni de gat iubirea vietii, de exemplu, ca doi siamezi de cap, brat si picior. Insa pasii nu au cum sa fie egali. Niciodata. Sa le strici ritmul nu e neaparat evolutie, poate insemna de multe ori o involutie a acelei persoane. Si o spun din proprie experienta, in plus acesta este doar un exemplu, as putea gasi zeci, concluzia fiind insa aceeasi.
Doi kinderi construind un castel pe o plaja din Larnaca
In loc sa incercam sa (ne) schimbam pe (pentru) altii, nu mai bine imbunatatim ceea ce suntem? Prosti, buni, indiferent de cum ne vedem noi in oglinda, ori cum ne vad altii, cu sau fara un simulacru de diagrama Gantt la purtator, a imbunatati un proces al carui deadline nu il avem pare mult mai logic decat o schimbare de traseu care, daca nu iese klumea, nu ar duce decat la frustrari.
Si, pana la urma, indiferent de ceea ce facem, cu totii ajungem sa ne cazam intr-o garsoniera cu usa-n tavan. De ce sa ne incrancenam sa facem lucruri care, intr-un final, pot insemna o pierdere imensa de vreme, cand am putea sa ne oferim noua si celor care ne inconjoara un zambet in plus, libertate in decizii si liniste?
Valabil in relatii, la job, pe strada, pe canapea cu iPad-ul in mana, ori pe plaja, intreprinderi pe care trebuie sa le indeplinim de placere si nu constransi. Face sens?
Am doua vesti pentru voi | http://t.co/5aAOrr2 via @eCostin
Tu stii bine ca daca nu mi-ar pasa, n-as mai comenta.
Cum vrei tu sa poti avea un dialog normal cu niste OAMENI (ma refer la cititorii tai, printre care ma numar si eu), despre subiecte serioase ca cel de mai sus, cand tu alternezi 5 posturi in 2 zile, timp in care ne faci o reclama la Dove Men, un filmulet stupid, niste poze (dragute rusoaicele, nu zic nu, dar futile si inutile), alte poze cu barbati fatali etc etc.
Subiectele importante, cel de mai sus, nu se pot aduce in discutie si aprofunda intre doua spoturi publicitare sau doua portii de râs la intervale FOARTE SCURTE intre ele. O discutie serioasa are nevoie de putin timp pentru a fi gandita, rumegata, vorbita etc. Tu aduci tema in discutie, si chiar cand eu cititorul incep sa o decantez, sa o inteleg, tu apesi repede butonul de reclama sau de frivolitati, dai “muzica” tare, zgomot de fond. Pai cine se mai gandeste la subiectele alea importante? Nimeni. De ce s-ar mai gandi? De ce ar mai vrea sa faca asta cand omul are IMEDIAT alternativa de a face o munca de 100 ori mai putin solicitanta intelectual?
Te superi, dar eu te-am cunoscut mult mai putin superficial. Si-mi placeai mai mult. Bineinteles, nu-ti impun eu ce sa schimbi si ce sa pastrezi la tine, dar va veni vremea cand imi vei da dreptate, si, sper eu, vei intelege cu adevarat de ce spun toate astea. Si dupa aia, prin 2015, o sa-ti para rau ca am stat “certati” atatia ani :-)
E o batalie prea mica pentru mine sa ma cert sau sa ma supar pe tine. Sau pe oricare alta persoana. In cazul tau, gasesc ca esti prea obositor de negativist. Atat.
Ca am 4 de camere la mine cand plec in concediu e pentru ca imi place. Asta sunt, aici ma termin. Nu o sa ma schimb pentru ca nu iti place tie. Nu pot incerca decat ca data viitoare sa mai iau una in plus. :-))))))))))))
“Nu-ti place, nu consuma”. Da-l Doamne iarta-ma de blog, traiesti foarte bine merci si fara el. Ai incredere in mine. Nu e ca si cum iti bag eu pe gat cu forta.
De ce sunt negativist? Sau, hai sa intreb altfel, sunt negativist in raport cu ce? Cu rusoaicele tale? Cu striptease-ul (asa e corect, nu?) stupid pe care l-ai postat? Cu multitudinea de reclame si promovari de pe toate blogurile, inclusiv al tau? Cu ce sunt negativist?
As intelege daca m-ai acuza de negativism in legatura cu lucruri frumoase si pozitive care se intampla (si pe care le promovezi). Dar eu nu fac decat sa am o reactie normala la niste lucruri stupide. E usor sa spui “esti negativist” si sa nu dai nici un argument pentru asta. Sau, si mai jenant, sa raspunzi cu alta futilitate…
Cat despre “nu-ti place, nu consuma”, ei bine, uite, am ales sa nu consum, dar sa-mi dau cu parerea. Ai o problema? Te expui, te pozezi, vorbesti despre tine intr-un cadru public, TU AI ALES ASTA. Ei bine, EU AM ALES sa critic. Amandoi am ales cate ceva, liberi si neconstransi de nimeni si nimic. Democratia e totala.
Bogdane, am spus eu undeva ca nu ai dreptul sa critici? Din partea mea nu ai decat o sa faci pana iti da sangele pe nas. Eu doar ti-am dat block pentru ca ai devenit prea obositor pentru mine.
Pe scurt, ai dreptate, zic.
Scurt, legat de replicile de mai sus: pe blog apare ce vrea deţinătorul, noi alegem dacă ne lăsăm distraşi de “rusoaice” în timp ce citim “greutăţile”
Legat de articol: foarte multă dreptate ai. Ca o completare, viaţa în doi (mai ales viaţa în doi, dar cu uşoare modificări de proporţii se aplică în orice relaţie) nu ar trebui să totalizeze mai mult de un sfert (hai, o treime, mai mult nu dau… :D ) din viaţa personală a oricăruia dintre parteneri. Cum bine zicea un prieten: “Iubire! Dacă tu nu vrei/poţi/ştii să ai hobby-uri, eu ce-s de vină că am?” ;)