Rosencrantz a scris pe 11 Aprilie 2012, 10:44 pm
@Andrei: nah, e fix invers. Saracii sunt cei care platesc mai mult ca sa para bogati, ca sa se simta adica importanti si protejati, “dai un ban, dar stai in faţă”. “In Germania” banuiesc ca sunt mai ieftine, la fel ca multe alte lucruri – oamenii bogati sunt asa si pt. ca nu cheltuie atata pe chestii care sa-i faca sa para bogati sau care sa le ofere siguranta.
Cele mai mari preturi la produse non-food sunt fix pt. cei mai saraci, omu’ “plateste marca”: se da cu feromoni de bogatie si se fereste de situatii care miros a zgarcenie… la fel cum, prin comparatie, orice om cu un complex intelectual (justificat sau nu) se va sfii adesea sa intrebe, ca sa nu para prost, pe cand unul fara acest complex va intreba cand nu intelege ceva, tot astfel omul sarac se fereste sa arate c-ar fi sarac si comerciantii stiu asta. Cum altfel ar fi explodat vanzarile de telefoane d-astea destepte in acelasi timp in care economia e la pamant si somajul la cote atat de mari? toti vrem sa fim speciali…
un om cu bani nu se sfieste sa fie zgarcit, un om sarac insa, da.
Din seria destinatii turistice: Amalfi Coast. Se pare ca anul acesta sunt croit pe Italia, si nu in orase mari pe care imi doream sa le vizitez acum cativa ani, pentru a face, dintr-o pirueta, o calatorie in timp de 2000 de ani.
Ce ziceti? Merita? :-)
 [...] |
Din seria 10 fotografii. Mai multe, nu-s toate inca, si la o rezolutie mai buna aici.
Palatul Parlamentului
Fragile Lost Soul
Cu ocazia sfintelor sarbatori de Paste, un blogger si un magazin online au oferit 400 de perechi de papuci brazilieni, contra unui articol pe blog. Sau 2. Inteleg ca au mai ramas 100. Adevarat a-nviat!
E o intrebare pe care mi-o pun de fiecare data cand urmaresc ApropoTV. Voi nu? Presupun ca undeva peste 400 de tricouri. Oare le-o mai pastra? Oare are vreunul preferat? I-o fi usor sa aleaga unul ca fiind tricoul preferat? :-)
Pentru ca la mine e simplu. Nu pot spune ca am un tricou (cumparat) preferat, insa, prin natura apartenentei la comunitatea de bloggeri din Romania, cel de mai jos mi s-a parut cel mai reusit, fiind purtat inclusiv in platourile din Buftea, la finala Romanii au talent :-).
A fost facut in doar 3 ore de catre echipa tu.ro, in aceeasi zi cu RoBlogFest-ul de anul trecut, ca urmare a unui post scris de Auras Mihai si cu ajutorul lui Viorel Copolovici, maestru bucatar, acum si pe TV! :-)
Voi aveti vreun tricou preferat? Ati auzit de Galeria Tricourilor Preferate, de la Nivea for Men Invisible for Black&White? Sunt si premii acolo, o excursie de 6 zile prin Europa alaturi de cel mai bun prieten, 10 aparate foto Nikon si 100 de seturi de NIVEA FOR MEN Invisible for BLACK&WHITE.
* impreuna cu trupa Ballance, la prima editie Romanii au talent
Am mai scris asta. Speranta este apanajul mediocritatii. In orice. Job, business, relatii de orice fel. Pentru ca inseamna confort, intr-o perioada de timp in care nu ti-l permiti. Efectiv.
Si nimeni nu-si doreste sa fie mediocru, insa viata este o insiruire de momente in care omul este pus in fata actiunii de a alege. Si o face. Cred ca vom atinge de inzecit de mai multe ori fericirea daca, dintr-o zi, ne oprim din a spera.
Mi se pare ciudat, ca om care are un blog personal de oaresce ani, sa gasesc drafturi cu zecile in dashboard. E ca si cum as descoperi ca mi-am facut un jurnal secret, pe un caiet de dictando, si-l pitesc seara, cuminte, sub perna. Si, atunci, te gandesti, ce rost mai are blogul?
Am citit o parte dintre ele. Sunt ganduri rupte din mine, care n-au ajuns sa simta butonul Publish ce ar fi urmat sa le arunce dincolo de monitor. O fi si asta vreo forma de egoism 2.0, in care am stricat prietenia cu cele cateva sute de cititori care au devenit la fel de ocazionali precum posturile din ultima jumatate de an.
As fi facut la fel.
Am descoperit astfel ca am 96 posturi care nu au fost publicate niciodata. Sau franturi de posturi. Sau doar cateva cuvinte. De fapt sunt doar 95. Pe unul dintre ele l-am sters si l-am transformat in acesta. Din zgarcenie 2.0 :-).
Nu m-am hotarat insa ce sa fac cu restul. Decizii, decizii.
De cand e ambasada un puct de reper? Inteleg sa dai punct de reper magazinul Unirea, Universitatea, Intercontinentalul, Shaormaria de la Dristor, Ikea, Mega Image-ul de la 1 Mai, Palatul Victoria etc, locuri in care, daca nu ai fost, sigur le-ai vazut. Sunt super expuse. Mari. Le-ai vazut si la TV, gen, si nu ma refer la 2-3 stiri pe deceniu.
Dar ambasade? Pe bune. Cu foarte mici exceptii, astea-s pitite pe stradute laturalnice. Iar daca se mai nimereste vreun cabinet medical, ori pub, prin preajma, ambasada aia capata asaaaaaaaa o importanta sociala de parca toata viata lui romanul a trecut prin ambasadele din Bucuresti de tot atatea ori pe cat a coborat la non-stop-ul de la piciorul blocului!
- Unde ai sediul?
- Langa ambasada Ciprului! Na!
