- Hey, do you have 1 euro?
- …
- I’m from Bosnia, adauga tiganca, infigandu-mi in ochi un cartonas plin de probleme cu copii, familia si sanatatea in general.
- Bosnia din Ferentari? intreb curios.
Nici nu a clipit. M-a privit drept in ochi, cu aceeasi durere in suflet, cersind 1 euro pentru copilul care ar fi putut-o astepta acasa si care se presupune ca ar fi avut nevoie de o bucata de paine. Nici nu a clipit. I-am intos spatele si am intrat in pasajul care face legatura intre Champs si Arcul de Triumf.
Dupa prima scara insa…
- Mucles, mă, dacă ești din România, imi transmise, printre dinti, o alta tiganca.
M-am intors spre ea, insa am urmarit ochii primei tiganci. Nici nu a clipit. E gestul care separa amatorismul de pro. Si cred ca se poate extrapola la orice nivel.
Total dezinteresat, cat o fi taxa pentru a putea cersi la capat de Champs-Élysées?
:)) anul trecut cand am fost pe acolo m-am intalnit pe la Biserica Notre-Dame cu ele.
Prin Bucuresti se gasesc yuani? Sa schimbi sa avem la noi ca acilea la mine sunt numai forinti
nu te-au luat cu “do you speak english, sir”? urmeaza… :)
Mie sa-mi spui ce faceau oamenii aia din coltul de sus, dreapta, al primei fotografii!!!
Scuze ca scriu aici… interesat/a de un schimb de link ?
Merci fain :)
http://melculatomic.wordpress.com
Tare asta cu bosniaca :))
@melcul: nu
[...] se uita in ochii mei fara sa clipeasca, cu acelasi tupeu sarac de bosniaca, la volanul unei masini de cel putin 30k euro. Daca nu claxonam pana si-a inchis nervos telefonul [...]
[...] sa se bucure ca sunt trimisi acasa. Si nici macar ei nu sunt mai breji si vor cauta se se intoarca in Franta cu prima [...]