9

Cancer. Arata frumos, nu? Te omoara insa de nici nu apuci sa iti dai seama de unde te-a lovit. Si sunt sigur ca sunteti plini de povesti, ca si mine.

Ceea ce auzi tot mai rar insa, este faptul ca poti scapa. Poate nu in totalitate, insa cu siguranta fara citostatice si alte proceduri dureroase si/sau costisitoare, majoritatea discutiilor in aceste cazuri purtandu-se in jurul a catorva zeci de mii de euro.

Ceea ce nu auzi sunt metodele pe care medicina nu are niciun interes in a le promova. Stiati, de exemplu, de autotransplant cu celule stem? Am auzit ieri ca operatia se face si la noi. La Fundeni.

Nu trebuie sa te duci in Austria. Sau Franta. Nu trebuie sa strangi 60,000 de euro. Iti trebuie un bilet de RATB. Iar pe 66 il iei de la Universitate si te lasa fix in fata spitalului.

Iar in conditiile acelea, cred ca te poate omora doar gandul ca trebuie sa strangi niste bani pe care oricum nu ai fi apucat sa-i vezi stransi intr-o viata de om. Si nu stiu sa existe o gandire mai paguboasa cum ca bani = viata. Bani = confort, insa viata…

Nota: Articolul la care am facut referire in clipul de mai jos este Doua maini.

Pe aceeasi tema

Etichete: ,

9 Responses so far

  1. Cat interes (mai) are medicina in a salva vieti?: Cancer. Arata frumos, nu? Te omoara insa de nici nu apuci sa i… http://bit.ly/h0DRwK

  2. Alex Dima says:

    RT @eCostin: Cat interes (mai) are medicina in a salva vieti? http://goo.gl/fb/SnF1y (costin.ro)

  3. Clarisa says:

    Don’t even get me started – că acum n-am timp să scriu tot ce aş vrea legat de subiectul tău. Totuşi, răspunsul meu la titlu e: medicina n-a salvat niciodată vieţi, doar le-a făcut mai lungi sau, eventual, mai “trăibile”. (revin!)

  4. mihai says:

    eu cred ca esti un pic rau. autotransaplantul se face si la mures, si la cluj. E cu totul altceva.
    daca vrei iti explic tehnic pe un mail, dar autotransplantul nu te salveaza de multe, desi in cazuri clare e optiune superba. Nu mai vorbim ca nu avem nici macar o camera sterila in Romania, si cate si mai cate. SI sunt convins ca e promovat pentru pacientii care pot fi tratati cu asa ceva

  5. Costin says:

    Nu-s rau. Pe subiectul asta sunt doar trist.

  6. Onutzza says:

    @ Clarisa: ba da, se salveaza vieti zilnic, si la fel, zilnic, alte vieti se prelungesc datorita tratamentelor, iar altele devin traibile. Nu inteleg de ce spui ca medicina nu a salvat niciodata vieti. Medicina in lume, in general? Medicina din Romania? Mi se pare mult spus si mi se pare incorect pentru toti oamenii ok care stau ore in sir in sala de operatie, sau carora le tremura sufletul cand intra in garda, fie ca lucreaza in spital, fie pe salvare, si se straduiesc sa salveze vieti. Si nu discut despre cei nemernici, ca nu exista padure fara uscaturi si cred ca fiecare dintre noi avem “n” exemple negative. Vorbesc despre cei care mai fac meseria asta cu placere si omenie. Asa ca detaliaza te rog, caci eu una nu inteleg ce ai dorit sa spui prin acel “niciodata”.

  7. Clarisa says:

    @Onutzza – fiindcă vieţile nu se salvează, se termină oricum la un moment dat, într-un fel sau altul. Nici gând să fiu împotriva medicinei, sunt fix de partea baricadei pe care zici că o nedreptăţesc şi o fac cu mare dragoste. :)

  8. Onutzza says:

    Dap, ai dreptate, dar prin salvare eu inteleg interventia in acele secunde care pot fi decisive: va trai sau nu ATUNCI. Ca finalul e oricum acelasi pentru toti. E intr-adevar o preungire a vietii, dar nu as pune totusi semn de egalitate intre notiuni, ca viata poate fi prelungita cu 1 luna (si nu inseamna salvare, ci fix prelungire) sau poate fi prelungita cu 50 de ani. Cine crede in destin ar putea sa spuna ca daca e scris in stele sa traiasca, atunci asa va fi, si daca nu, atunci se transforma in alta forma de energie, etc, etc. {Si eu sunt de acea parte a baricadei, si am vazut multe vieti salvate, de asta nu intelegeam la ce te refereai :) )

  9. Onutzza says:

    @ Costin: uite inca un pui de om nascut cu o malformatie congenitala de cord, pentru care daca nu s-ar fi intervenit chirurgical (in Romania, la Timisoara, in 1998 si in 2001), astazi, in loc sa vorbesc de care coleg ii mai place si ce a mai facut la ultimul BFF (“best friends forever” party) la care a fost, i-as fi dus flori la mormant – este vorba de verisoara mea, care implineste curand 13 ani si care acum este o adolescenta sanatoasa si fericita: http://onutzza.blogspot.com/2009/05/858-raluca-inimioare-si-copii.html

Leave a Comment