Din muzica populara.

Gandeste-te la ceva ce-ti face placere, ori te face sa te simti bine / fericit. O promovare, de exemplu, un calculator nou, aflarea vestii ca vei vizita cutare oras, un concert la care vei merge, o vacanta in care vei pleca, un examen luat etc. Pe cine suni, indiferent de ora, si stii ca se va bucura pentru tine din toata inima?

Gandeste-te la ceva ce te intristeaza / ingrijoreaza. Probleme la munca, probleme in familie, probleme de sanatate, probleme cu masina, probleme cu calculatorul, probleme de orice fel. Pe cine suni, indiferent de ora, si stii ca te va asculta, te va intelege si va incerca sa-ti dea un sfat, ori sa treci peste / zambesti etc?

Aveti numere de telefoane in comun pentru cele doua scenarii de mai sus? Daca da, aia sunt. Valoreaza greutatea lor in aur.

Incepand din 25 martie, Blue Air isi muta operatiunile pe aeroportul international Henri Coanda (Otopeni), miscare ce nu afecteaza cu nimic programul zborurilor deja vandute, clientii netrebuind sa faca altceva decat sa fie prezenti pe Otopeni in loc de Baneasa.

Am o dilema scurta.

Am cumparat un stergator de Megane 2 de la o benzinarie Petrom (cea de pe Barbu Vacarescu), care stergator nu e ceea ce trebuie. Prima data am crezut ca e defect, am realizat ca-s pitpalac, insa in cele din urma mi-am dat seama ca tija de fier a bratului de pe masina nu intra in plasticul cumparat.

Iar toata treaba asta s-a intamplat in incinta benzinariei. M-am intors cu el in acelasi minut, insa tipa de la casa mi-a spus ca nu mi-l poate lua inapoi, teapa mea, asta e politica companiei. Sa ma duc cu el la firma producatoare. Opa!

Eu acum ce fac cu el? Ma duc la Pitesti la RoGroup(.ro)?

PS. E 18 lei. Nu-i un capat de tara, insa m-a scos putin de pe sine atitudinea de “Aceasta este politica companiei, nu va putem da banii inapoi. Ati desfacut stergatorul!”. Bine, mah! 10.

Un american whatevaruieste grav cu o bicicleta, una bucata emitator GPS si niste hoti. Istoria o gasiti aici, cele doua citate care m-au tulburat pana la lacrimi sunt astea.

I’d come to San Francisco for a funeral—my father-in-law had passed away. I drove downtown to pick up his ashes and, combining two errands into one, drove down Market Street to buy a stolen bike.

… asta dupa ce a lui era pa si pusi.

Minutes later, I was driving around San Francisco with a stolen bike in back and my father-in-law’s ashes up front. The bike was beautiful—an IRO track bike, designed and built in Pennsylvania, with a flip-flop hub, slim handlebars, and a tiny leather seat.

Un altul timelapseaza o bicicleta prin NY. Care bicicleta, dupa 210 zile incepe sa se dizolve in natura, disparita fiind inevitabila in aproximativ o luna. :-)

Sa treci podul peste Dunare din Romania in Bulgaria te costa 6 euro. La intoarcere, bulgarul iti ia doar 2 euro. Jumatatea de pod romaneasca e plina de gropi. Jumatatea de pod bulgareasca e ca in palma.

Care-i spilul?

Pe bune acum, e cineva care nu stia de curvele de pe Plevnei sau gara Basarab? Le-am vazut inca din prima saptamana de facultate (se intampla prin jurasic, in ’96), la fel de bine cum vedeam si masinile de politie oprind in fata caselor din fata IDM-ului din zona (asa cum il stiu eu, nu am mai trecut prin zona de vreo 10 ani, cred).

La 100.000 de ani distanta, o femeie politist sub acoperire si-a incasat niste pumni pentru a prinde, intr-un final, 31 de politisti corupti. Stiti de ce mi se pare de rasu plansu? Liceenii din ziua de astazi copiaza cu micro casti cat gamalia de la bolduri infipte in ureche, in timp ce, cu atata tehnologie in jur, femeia asta indura un tratament inutil.

D-asta.

… pentru ca devenise un pericol public, prin incoltire, si urma sa-i atace pe cei care il incercuisera intr-o padurice (nu inteleg la ce altceva se asteptau cei care s-au dus sa-l prinda), in India, un leopard care a mai si caftit vreo 4 oameni in drumul lui prin Gauhati, un orasel cam la jumatatea Bucurestiului, a fost tranchilizat si trimis la gradina zoologica.

* sursa foto si info.

Tragand o linie de mijloc intre ceea ce spun Vlad si Bobby, mi-ar placea ca in 2012 sa am “curajul” sau mai bine spus prezenta de spirit a lui Petreanu in a face fotografii (care v-ati uitat in 2011 peste fotografiile pe care le-a postat pe blog).

-7 grade, Karnobat, un orasel de nici 15k locuitori de prin muntii Bulgariei, o sina de cale ferata care mi-a sectionat ambele cauciucuri de pe stanga, gasit un mosneag, paznic la un depozit de cauciucuri, ce se incalzea la o butelie cu gaz, 2 jenti aproape praf facute, una rezolvata de niste oameni pe care nu o sa-i mai vad niciodata.

Parte m-am simtit ca atunci cand m-am intalnit cu un samurai in Africa de Sud, in ciuda faptului ca era noapte, iar sansele sa continui drumul spre Bucuresti nu prea erau, in ideea in care nu intelegeam o boaba bulgara, iar bulgarii pic de romana sau engleza :-). Ce-mi pare rau este faptul ca nu am scos aparatul foto din rucsac.

Va puteti inchipui ca am discutat cu el =)) vreo 15 minute, el in bulgara, eu in romana, in drum spre un bancomat? Cred ca singurele dati cand am fost pe aceeasi lungime de unda a fost cand ne masuram grosimea pantalonilor (de frig), cand i-am aratat pozele cu pisicile mele si cand a pronuntat cuvantul rachiu.

Era o investitie, zic, pe care mi-ar fi placut sa o pastrez aici, pe blog.

Doar 4. Celelalte sunt pe Facebook, albumul e public. Daca folositi vreuna si nu dati sursa (costin.ro, ofcorsea), sa vi se ingalbeneasca unghiile si dintii. Si sa va pice. :-)