Mi se pare ciudat, ca om care are un blog personal de oaresce ani, sa gasesc drafturi cu zecile in dashboard. E ca si cum as descoperi ca mi-am facut un jurnal secret, pe un caiet de dictando, si-l pitesc seara, cuminte, sub perna. Si, atunci, te gandesti, ce rost mai are blogul?

Am citit o parte dintre ele. Sunt ganduri rupte din mine, care n-au ajuns sa simta butonul Publish ce ar fi urmat sa le arunce dincolo de monitor. O fi si asta vreo forma de egoism 2.0, in care am stricat prietenia cu cele cateva sute de cititori care au devenit la fel de ocazionali precum posturile din ultima jumatate de an.

As fi facut la fel.

Am descoperit astfel ca am 96 posturi care nu au fost publicate niciodata. Sau franturi de posturi. Sau doar cateva cuvinte. De fapt sunt doar 95. Pe unul dintre ele l-am sters si l-am transformat in acesta. Din zgarcenie 2.0 :-).

Nu m-am hotarat insa ce sa fac cu restul. Decizii, decizii.

Romanii au talent la umor :-).

Pe A3 este La ordinea zilei. In reluare. Cu Dana Grecu. Cu Dana. Cu Dana Buzdugana. Cu Dana Razboinica. Cu Dana Macel. Cu Dana Terminator. Cu Dana Cichichan. Cu Dana Xena. Cu Dana “Jos Basescu”.

E asa de pornita si de nervoasa incat stau cu mana pe telefon si cu numarul de la salvare pe ecran. Ce mai conteaza ca-i reluare? Daca-i da sangele pe nas?

PS. Mai e una rrrrea, pe Realitatea TV, insa-mi scapa numele. Revin eu cand dau de ea.

Poza furata de aici.

Din exclusivele online de pe ProTV.ro. :-)

Acesta este titlul si logo-ul unei campanii marca Focus (PrimaTV). Cuvinte rostite apasat, atat de Cristina Topescu cat si de tanarul reporter. Stiti care a fost subiectul din aceasta seara? Sporirea atentiei in momentul in care inchiriem o masina in alta tara.

Un how-to slabut, cu multe imagini in loop de prin Paris si Londra. Sa ai gija sa respecti legislatia rutiera din tara respectiva, sa citesti atent clauzele contractului, sa vezi limita de varsta de la care apar taxe suplimentare, sa iti faci o asigurare suplimentara, ma rog, chestii de genul asta.

Sa revenim acum la titlul campaniei: “Stop indiferentei! Ia atitudine!“. Really now.

Cine s-a trezit astazi mohorat sa-i creasca par in urechi. Pentru toti ceilalti, enjoy, mofos!

Pentru ca azi era sa ma duc de 2 ori in lumea celor drepti.

O data din cauza unui taxi care a tasnit pe linia de tramvai pe care ma deplasam linistit (pe Pache, carcotasilor), a doua oara, 5 minute mai tarziu, din cauza unui nene intre doua varste, foarte plin de el si posesor de Mercedes + business aparent profitabil.

Iar pe acesta din urma il banuiesc ca e in proces cu primaria pentru retrocedarea bulevardului Pache Protopopescu. Altfel nu se explica comportamentul de tip “strada e a mea”, iar noi, astia mai fraieri, trebuia sa fim atenti la miscarile lui.

Ceea ce m-a impresionat maxim a fost tupeul cu care a ripostat la rugamintea mea de a folosi cu incredere oglinda retrovizoare si semnalizarea. “Pai tu faceai slalom printre masini!!”. Eu mergand pe aceeasi linie de tramvai pe care era sa ma omoare taximetristul.

Si se uita in ochii mei fara sa clipeasca, cu acelasi tupeu sarac de bosniaca, la volanul unei masini de cel putin 30k euro. Daca nu claxonam pana si-a inchis nervos telefonul pe care-l butona, nici ca ar fi banuit vreodata ca era sa omoare un motociclist.

Aka la Gioconda sau la Joconde.

Dupa 4 ani in care am experimentat diferite grade de atacuri de panica in avion, ieri zborul catre Praga a decurs in parametri normali.

Am testat chiar si mizeria de camera de pe HTC Hero, la decolare, dupa care am adormit ca un prunc, nu inainte de a linsa totusi 2 sandwich-uri si o cisterna de suc de mere la 8km altitudine. Parfum.

Si apropo, Czech Airlines ruleaza fin. Sper totusi sa nu-mi mai revina frica de avion.