
Nu am mai tinut cont de indicatiile de la inceputul spectacolului.
In spate aveti o camera, ni s-a spus. Ridica mana! Acolo e. Randurile de sus, va rog, NU VA RIDICATI. Veti obtura transmisia! Pe dracu. Cum sa nu te ridici? M-as fi facut mare cat scena si as fi aplaudat cu peretii, insa nici asa nu le-as fi putut multumi pentru cele 3 minute in care toata sala si-a tinut respiratia.
Nu-i bai ca nu au iesit campioni. Nu-mi (mai) pare rau, lor nici atat. Nu conteaza nici macar ca ceea ce fac ei nu e un talent, ci munca. Ani de munca si de sacrificii pentru 9 minute de show per reprezentatie, dupa cum imi povesteau la after party-ul finalei Romanii au talent ce a avut loc intr-un club din Bucuresti.
Ballance a avut singurul numar din finala dupa care aplauzele au durat cam tot atatea minute cat reprezentatia. Am simtit cu totii ca nu vor castiga, insa nici asta nu a mai contat. Au fost magnifici. In-futui-credibili! Au impartasit cu publicul si telespectatorii bucuria de a face un lucru PERFECT, din placere.
Bravo Ballance!










