Observatie: de regula inainte de paranteza deschisa si dupa paranteza inchisa se lasa spatiu, pe cand dupa paranteza deschisa si inainte de paranteza inchisa nu. (Vezi si punctul 4 din raspunsul pe care i l-am dat lui Alexya in “August 10, 2010 at 3:43 pm”.)

Intrucat insusi sensul “de definitie” al cuvantului “performanta” include ideea de superlativ, da – expresia “performanta la superlativ” reprezinta un fel de pleonasm logic si este de evitat (putand eventual sa fie inlocuit – logic – cu o constructie mai elaborata; spre ex: “chiar si prin comparatie cu alte performante, rezultatul obtinut de … este exceptional de meritoriu”.

Mihai: Te-ai pripit si n-ai fost atent:
- Georgiana propusese alternativele “constiinta” si “constinta” (ambele gresite in contextul dat), nu “cunostiinta” la care ai raspuns dumneata (si care intr-adevar nu exista).
- PROPOZITIILE pot sa inceapa si cu litera mica (si majoritatea lor ASA si incep – in cadrul frazelor), doar FRAZELE este (ar fi) obligatoriu sa inceapa cu majuscula.
- In plus, majoritatea propozitiilor se incheie nu cu punct ci cu virgula sau fara semn de punctuatie, dar se pot incheia si cu alte semne de punctuatie (in cadrul frazei), inclusiv “punct si virgula” (“;”), “doua puncte” (“:”), “trei puncte” (“…”) etc.
- Cu ghilimelele ai dreptate – oarecum: ele mai pot fi folosite SI pt a delimita in cadrul unei fraze un cuvant sau o expresie de-sine-statatoare, fara legatura logica cu restul frazei, dar la care se refera fraza (si in acest sens Georgiana a procedat corect punand expresia mentionata intre ghilimele, chiar daca aceasta nu reprezinta un citat), ba mai pot margini si cuvinte/expresii care in contextul dat trebuie sa fie interpretate nu in sensul lor direct, de dictionar, ci cu sens “figurat” (de regula opus sensului curent), sau cuvinte date drept exemplu.
- MAI MULT decat atat, chiar si frazele (care ar fi obligatoriu sa se incheie cu semn de punctuatie) nu este obligatoriu sa se incheie cu punct, ci se mai pot incheia si cu (spre exemplu) “semnul intrebarii” (“?”) sau cu “semnul exclamarii (mirarii)” (“!”) – sau chiar cu “trei puncte” (“…”), daca autorul vrea sa indice o “lasare in suspensie” a sensului frazei (lasand cititorului posibilitatea de a opta intre variante), sau daca vrea sa sugereze “pierderea” estompata, treptata a ideii, a gandurilor.