Ieri, mi-am dat seama ca incapatanarea de a face orice e omeneste posibil ca totul sa fie bine poate fi o prostie. Iar mie, cel putin, aceasta incapatanare mi-a ars multe celule nervoase, m-a transformat in cineva pe care nici eu nu l-am mai recunoscut privindu-l in oglinda si mi-a aruncat la gunoi ani din viata in care am crezut.
Iar toate acestea se pot intampla deoarece, intr-o cursa tampita pentru a face ca totul sa fie bine si confortabil, inchizi de multe ori ochii in fata oamenilor care-ti sunt dragi, in care crezi si de la care ai oaresce asteptari, insa, in timp, se dovedesc a fi mult prea mici, chiar si pentru ei, dependenti si cu o moralitate de cateva ori mai volatila decat spirtul. Insa cu mult tupeu.
Cred foarte mult in puterea exemplului, insa incep sa cred ca oamenii nu se pot schimba oricat de bun exemplu ai fi si oricat de multa nevoie de stabilitate si apartenenta la frumos ar avea. Iar cei 7 ani de acasa, filmele, cartile, experientele de viata prin care a trecut si anturajul iti pot spune infinit de multe lucruri despre un om.
Nu pentru a-l judeca, departe de mine acest gand. E un alt consum tampit si inutil de energie. Ci pentru a-ti da seama daca poti rezona cu el, pentru ca asteptarile sa nu fie fortate de imprejurari. Sa se intampla cu naturalete, precum ciripitul pasarelelor pe care-l auzeam in fiecare dimineata, cand locuiam langa Parcul Ioanid.
Iar cu astfel de oameni poti face ca lumea sa fie mai buna, ca totul sa fie bine. Ca lucurile sa se intample, nu sa ramana vise de neatins din cauza faptului ca putem sa ne complicam existenta inutil. Pentru ca, da, viata este simpla, insa omul… un animal prost.
Mda… dar tot cu asteptarile ramai si dezamagiri ai toata viata. Uneori ai parte de aceleasi dezamagiri, de la oameni diferiti, pana inveti. Si cand inveti, se schimba lectia. Ca “mai bine” e relativ. “Mai bine”-le meu, “mai bine”-le tau, “mai bine”-le nostru, cel de toate zilele.
Esti emo. Iar eu am scris despre selectie si nu despre asteptari. :-)
:)) Da, tu ai ajuns in etapa de selectie. Probabil ca mai bine pre-selectie, auditie si eu emo pe margine mancand popcorn.
[...] poftim bifa, fraticule. Cum ma stiu cel mai norocos om pe care il cunosc, n-a fost sa fie. :) Mi-a parut mie rau cam 3 saptamani, asa, insa ce mai conteaza cateva zile pentru o viata [...]