… si dupa cum bine stiti, radiatorul raspandeste o lumina rosiatica. Citind gandurile Ciupercutzei am decis sa public totusi acest draft pe blog si sa va spun ca…
Am uitat sa ne bucuram de stradutele goale ale Bucurestiului deranjate doar de marfa florareselor ce atipesc in chioscuri pana dimineata. Sa ne ascundem in intrarile blocurilor si sa ne sarutam degetele inghetate de frig. Si apoi buzele, la fel de reci dar ce tanjesc a dorinta. Sa alergam impotriva ploii si nu de ea. Sa iubim la prima vedere. Sa dorim. Sa visam.
Ne ingropam intr-o societate care nu ne merita ca oameni. Intr-o societate al carei sistem de valori are ca maxim obiectiv obtinerea unei bucatati de plastic si libertatea pe care aceasta bucata de plastic i-o confera. O societate care pune mai mare valoare pe viata unui animal decat pe viata unui copil. Indeajuns de trist?
O societate in care prietenia este dictata de cele mai multe ori de patura sociala. O societate in care daca esti altfel si nu te intereseaza bucata de creier care pute a PR esti privit chioras. “Esti ok si incerci sa ajuti? Ah… te bati cu pumnul in piept. Vrei imagine!”.
Ipocrizia, opulenta, rautatea si nepasarea au luat locul candorii, iubirii, prieteniei si a faptului de a fi om in aproape fiecare dintre noi.
Ma consider norocos. Ma consider norocos pentru ca am avut langa mine oameni ce au reusit sa ma tina departe de a fi asimilat in totalitate de aceasta viteza a luminii si sa imi mentina capacitatea de a ma putea bucura. Parintii, prieteni…
Si ca sa concluzionez raspunzand la leapsa lui Hyper va destainui ca eroii mei sunt de fapt doua eroine :) ce fac parte din oamenii amintiti mai sus.
- mama, o femeie puternica si verticala cum nu am sa mai intalnesc in viata asta. A ramas cunoscuta ca omul pe care te puteai bizui si la doua noaptea. Asa si-o aduc aminte prietenii.
- Mihaela unul din bunii mei prieteni. E singura fata ce mi-a oferit intr-o seara un trandafir galben. Un gest simplu dar pe care o sa mi-l amintesc cu placere toata viata no matter what.
Noapte buna. E cald, miroase a mere verzi iar radiatorul raspandeste o lumina rosiatica.

o alta ‘bunaciune’ din seria “m-a lovit fix in moalele capului… verde si galben… ce chestie, mmm… :)
Da, Costin … suntem norocosi. Este extrem de important sa NU uitam asta.