M-am asezat pentru ca aveau cola si un colt linistit

Acest final de saptamana m-a incuiat iarasi in cubul meu, singura mea problema fiind aceea ca nu am cu cine sa ma sfatuiesc in anumite momente in care lipsa de experienta si faptul ca nu am mai fost confruntat cu o situatie asemanatoare imi soptesc incet “Costine, taci din gura, ia loc, aprinde o tigara, cere o cola de la bar si sleep on it a little”.

Azi de dimineata m-am lasat pana la umeri in scaun si mi-am ridicat picioarele pe scaunul din fata mea. Ma uitam in jurul meu si, cu gandurile in total alte directii, vedeam Buzaul la fel cum il lasasem in 2004 cand am pleca in Spania. Singura lui problema e ca a ramas la fel ca in ’96 cand am plecat la facultate. E posibil sa judec dupa aparente insa niciodata nu mi-a demonstrat altceva.

In iulie 2006 cand m-am intors pentru o scurta perioada in Romania, mi-a aratat aceleasi lucruri pe care le stiam prea bine. Nu am scris atunci despre asta insa mi-am adus aminte in Decembrie, dupa o zi (de munca) si o noapte (de relax) in barul din Xuso.

Diferenta intre barurile din Romania si cele de aici (putinele in care am fost) e ca in Romania in majoritatea cazurilor gasesti cate o persoana ce se excita puternic cand se invoca cuvantul “scandal”. In iulie cand am fost in Romania am iesit o singura data la o discoteca-terasa in Buzau si am stat exact 15 minute pentru ca am asistat la 2 batai. Sa te tot distrezi!!!

Nu a evoluat nici in ultimii 2 ani, dupa cum am vazut si am auzit, insa deruland inapoi… ma afundasem in scaunul de la terasa NoLimit din centrul Buzaului.

De multe ori imi zic ca am eu o problema la mansarda. E de preferat si cu mult mai safe, luand in considerare ce indivizi cunosc cateodata. Tranzitia de la un comunism totalitar la un capitalism politic si construit dupa dorinta unanima de a gasi pliculetul pe care scrie “imbogatire instant – Se fierbe 1L de apa 10 minute si a se adauga incet continutul“, a tampit, din punctul meu de vedere, generatii intregi de romani.

Oamenii nu se mai raporteaza nici unui principiu, multi traiesc de pe o zi de alta si prefera sa viseze lucruri frumoase alimentandu-si in acelasi timp dezamagirea, frustrarile si deprimarea pentru ca de cele mai multe ori, ori nu fac nimic sa le atinga ori nu au cum sa le atinga. Fizic, psihic. Astfel ajung sa se raporteze la lucruri foarte mici pentru a rezista psihic si se sprijina pe aproape oricine ii ofera un umar. Nu vorbesc despre bani insa ma refer, evident, la patura de jos.

Sau se inraiesc si isi definesc principii solide de la care nu se abat nici daca le-ar aduce avantaje morale sau materiale. Ca mine si multi altii, de altfel. Viata’i greu.

***

In alta ordine de idei, e mai usor, probabil, sa dai o palma si dupa aia sa intrebi de ce ai dat o palma. E mai usor, probabil, sa ceri insistent lucruri pe care oricum le primesti by default. E mai usor, probabil, sa imbraci ideile de mai sus in sintaxa “pentru ca imi pasa”. E pe dracu. E greu sa stai 5 minute drepti si sa le gandesti inainte de a scoate orice pe gura, nu?

Ma bucur ca am urmat un profil real pentru ca mi se pare mult mai sanatos sa iti raportezi actiunile logic si abia dupa aceea, daca ai timp, chef si bunavointa sa ii dai si o culoare boema. Fizica te invata ca orice actiune e urmata de o reactiune. La fel e si in viata.

Cand dai o palma poti capata drept cadou de la celalalt o suparare, o palma, un pumn, un picior in gat sau lovitura fatala. Dupa preferinte. “Nu inteleg de ce te-ai suparat” is not an option. Doar masochistul te-ar ruga sa ii mai dai una cu sete iar fanaticul religios ti-ar intoarce fara sa gangure nimic si obrazul celalalt. Nu sunt nici masochist insa nici fanatic religios si nici nu incerc sa ma leg la cap fara sa ma doara.

In plus, sunt atatea probleme serioase te te apuca si rasu-plansu cand vezi cum unii isi complica viata de pomana, fara nici un rost…