Prin ’97-’98, o gasca de 15 studenti de la Electronica si Constructii din care cu mandrie faceam parte, isi facusera o obisnuinta din a merge in fiecare saptamana la cele 3 cinematografe de pe fostul bulevard Kogalniceanu, actualul Elisabeta.
Preferatul nostru era Bucuresti (sau Festival?, au trecut ceva ani de atunci), in al carui balcon mai si atipeam, in cazul in care se intamplase vreo noapte alba, tipic studenteasca.
Si la cate microfoane trecand prin cadru am vazut, ori replici seci ce dadeau impresia ca s-au folosit pana si ultimele duble pentru a nu le arunca la gunoi, nici nu ne-a fost greu sa avansam ideea ca erau cinematografele lumii a III-a.
Insa ne placea. Obisnuiam sa vorbim tare (eram oricum singuri in sala), sa dam note actorilor, sa aplaudam la fiecare microfon aparut in ecran, si alte intreprinderi de genul. Cateodata serveam si micul dejun acolo, la pachet. :-)
Le-am regasiti ieri, inainte de ploaie, cum priveau trist bulevardul plin de oameni grabiti. Pareau abandonate, insa sunt sigur ca asteptau un grup galagios si vesel de studenti. :-)
Mai merge cineva la cinematografele Corso, Festival si Bucuresti? | costin.ro http://t.co/qRMznda via @eCostin
Soarta cinematografelor de stat din Romania e batuta in cuie: dezinteres=faliment. Cel putin cinematograful de vara din Timisoara e tot pleostit. Pe scurt – e jale, la fel ca si in restul tarii: http://bit.ly/eiJzNK
Eu am vazut Transformers 1 la Corso. E “renovat” si dupa cate stiu si singurul care mai functioneaza. Dubios e ca nu le-a transformat (inca) in nimic. Salile astea au o acustica incredibila (a se vedea club Wings).
Corso e singurul care mai “traieste”, celelalte doua sunt duse de mult.