Atunci cand vrei sa inveti ceva nou, ai parte initial de un progres rapid. Dupa foarte putina vreme “deja te pricepi”. Dar apoi… devine din ce in ce mai greu sa faci progrese. Incepi sa simti ca te-ai plafonat, nu mai vezi rezultate vizibile, incepi sa te demotivezi, sa te plictisesti; iti scade entuziasmul, ba chiar si performantele. Incepi sa te gandesti daca nu cumva iti irosesti timpul facand chestia aia, atunci cand ai fi putut face altceva, ceva la care ai fi mai bun.
De la Alex intr-un post despre motivatie.
Am stat pentru cateva secunde si mi-am uzat neuronu’ dandu-mi seama intr-un final ca sunt putine domenii (si nici macar acelea complete) in care pot afirma tare si sus ca “ma pricep, soro!“. Am mai spus ca nu stiu sa ma vand. Vorba lui Cabral, sunt oligo. :)
Insa imi e ciuda! Asa de repede s-a inmultit numarul consultantilor in online si asa de repede se lipesc de cate un microfon, chiar si metaforic vorbind, incat mor de ciuda, invidie, pizma si necaz in acelasi timp! Ar fi oare mai cuminte sa’mi lipesc buzele de-o portavoce si sa scot din mine niste caise zemoase ce-ar stropii pe toata lumea de langa mine? Ha?
ideea (nu a mea) ar fi fost ca e usor sa te apuci de chestii, e greu rau sa devii bazat la ele. “a te pricepe” era undeva la nivelul utilizatorului mediu; ca sa fii expert mai trebuie cate ceva…
[...] (Costine, poate iti gasesti vreo motivatie!) [...]
Stiu Alex insa ca de fiecare data gandurile mele zboara haotic. :)
io-s campioana la “ma pricep”. desi conform ultimului meu post, e clar ca nu ma pricep decat la chestii in care nu sunt dispusa sa ofer consultanta. nu de alta, dar sa ucid posibila concurenta prin dezinformare. e foarte cald, in orice caz