2
Cunoaste cineva povestea fantanii? Sarindar e rugaciunea de pomenire pe care o spune popa la 40 de zile.
Printre primele 10 fotografii cu Nikon AF-S 16-35mm f/4G ED VR.
Prin ’97-’98, o gasca de 15 studenti de la Electronica si Constructii din care cu mandrie faceam parte, isi facusera o obisnuinta din a merge in fiecare saptamana la cele 3 cinematografe de pe fostul bulevard Kogalniceanu, actualul Elisabeta.
Preferatul nostru era Bucuresti (sau Festival?, au trecut ceva ani de atunci), in al carui balcon mai si atipeam, in cazul in care se intamplase vreo noapte alba, tipic studenteasca.
Si la cate microfoane trecand prin cadru am vazut, ori replici seci ce dadeau impresia ca s-au folosit pana si ultimele duble pentru a nu le arunca la gunoi, nici nu ne-a fost greu sa avansam ideea ca erau cinematografele lumii a III-a.
Insa ne placea. Obisnuiam sa vorbim tare (eram oricum singuri in sala), sa dam note actorilor, sa aplaudam la fiecare microfon aparut in ecran, si alte intreprinderi de genul. Cateodata serveam si micul dejun acolo, la pachet. :-)
Le-am regasiti ieri, inainte de ploaie, cum priveau trist bulevardul plin de oameni grabiti. Pareau abandonate, insa sunt sigur ca asteptau un grup galagios si vesel de studenti. :-)
A terminat un joc in 56 de secunde, ceea ce inseamna ca in curand o sa inceapa sa testeze gadget-uri. Observ ca se pricepe si e dornic de munca. Sper doar sa nu fiu luat cu asalt de institutiile statului, ori asociatiile pentru protectia animalelor, ca abuzez de un pisic minor. =))
3 franturi / ganduri.
1. Cand eram mic (acum vreo 25 de ani, gen), oamenii de la tara aveau mare admiratie pentru cai, insa si pentru cei care aveau cai (sau cel putin un cal). Era, oarecum, un semn al celor mai gospodari oameni din sat. Postasul venea cu calul!
2. Prin 2004 am facut un tur complet al judetului Buzau. Multe sate sarace, insa cu foarte mult pamant nelucrat. Il recapatasera, taranii, de muncit il muncea pulea, plin fiind de ciulini. Viata-i greu. Tineretu-i cu ochii in TV si discotecile din fostele Camine Culturale, batranilor ce sa le mai ceri?
Si nu ma indoiesc ca e o stare generala, in toata tara.
3. In 2011, oamenii si autoritatile omoara caii pentru ca nimeni nu-i vrea, insa poate aduce cateva mii de euro unora care au descoperit ca Italia se pare ca ar fi interesata de soarta lor, la un salamel si-o fripturica, asezonate cu un pahar de vin. Cum pielea mea, ma intreb, s-a facut trecerea asta?
Cititi si ascultati:
- VIDEO SOCANT. Cai salbatici prinsi in padurea Letea si dusi la abator
- Ieri liberi, maine salam. ONG-urile lupta pentru salvarea cailor din Delta
- Salvati temporar. 2 cai din Letea au murit, ceilalti au nevoie de ingrijiri
Si una mai veche, mai spre normalitate. Cel putin aia pe care o cunosc eu. De Boboteaza pe stil vechi tinerii din Letea participa la botezul cailor
Cabral si Manafu au destinatia ajutorului din partea voastra. Daca va intereseaza.
Problema stiti care a fost? Cu siguranta o greseala a celor de la LG care au calculat ei gramajul ochelariilor 3D sa nu depaseasca 16 grame trecute fix! Si asa am ajuns eu sa sa joc intr-un film alaturi de matematicianul (pentru cine a vazut totusi 21 de grame :-P) de… Craioveanu.
Mai departe voi scrie istoria celor 16 grame, cu like, vot si toate cele aici, LG-ul plusand cu un concurs ale carui premii sunt DVD-uri Portabile. Pentru voi, evident! PS. Eu raman cu domnisoara din film :-D.
Maratonul despre care va povesteam saptamana trecuta l-am terminat la Oxygen, o locatie care s-a dovedit a fi mai mult decat perfect aleasa pentru evenimentul Puma Social.
Si, ca un atlet desavarsit ce sunt, am profitat de trupurile tinere ale invitatilor si performantele live ale artistilor pentru a ma juca cu noua mea dragoste, intreprindere ce m-a determinat sa urc peste 130 de fotografii de la eveniment pe Facebook.
Inainte insa de a vedea fotografile, va semnalez ca, tot pe Facebook, va puteti inscrie si in competitia Puma Social folosind aceasta aplicatie.
Nu stiu cine e tipul (btw, daca stie cineva e rugat sa lase un comentariu), insa Angyal Zoltan a facut un super show, astazi, la Romexpo, in cadrul evenimentului Romanian Tuning Days. Am pus pe Facebook mai multe fotografii.
In cazul in care cunoasteti pe cineva la Dacia, cu putere de decizie, zic, soptiti-i sa schimbe plasticul ala, pentru numele lui Dumnezeu! :-) Oricat de frumoasa ar fi, de tunata, ori plina de gagici, cand dau cu ochii de acelasi plastic de acum 25 de ani, s-a terminat.
Ii cred daca imi spun ca e imbunatatit ori tratat altfel, ca nu se mai scorojeste, albeste, zgarie ca acum 20 de ani, insa, ca aspect, este exact la fel si-mi inspira aceleasi lucruri ca in copilarie.
In alta ordine de idei, iacata despre ce va vorbeam in titlu :-). Clipul l-am facut la Romanian Tuning Days, eveniment ce s-a desfasurat in ultimele 3 zile la Romexpo.
Incredibil de grav traficul prin Bucuresti asta noapte, trafic care s-a mai eliberat in jur de doua dimineata. Traseul stabilit a fost urmatorul: (1) Cimitirul Bellu, (2) Labirint (Muzeul National de Istorie Naturala Grigore Antipa si Muzeul National al Taranului Roman), (3) Arhivele Nationale si (4) Muzeul Aviatiei, din 22 de muzee participante.
Cimitirul Bellu
Mii de oameni au vizitat asta noapte aleile cimitirului Bellu. Alte cateva zeci asteptau nu-stiu-ce la intrare. Nu aveai loc sa parchezi efectiv o masina pe o raza de 3-400 de metri. Si benzinaria de pe soseaua Giurgiului era full de masini.
Punctul de atractie a fost mormantul lui Mihai Eminescu cazat langa Sadoveanu si Caragiale. In aceasta eterna calatorie le sunt alaturi si Cosbuc, Marin Preda si Nichita Stanescu, iar de la cativa metri ii priveste calm Rebreanu.
Daca aruncai o grenada acolo, spulberai osemintele a jumatate din literatura romana. :-)
Labirint (Antipa + Taranului Roman)
Fu o mizerie. In parcarea din fata Ateneului, sute de oameni intrau intr-un labirint pe peretii caruia atarnau… imagini ale exponatelor. Digitalizate si puse online ar fi avut de 1000 de ori mai multi vizitatori. Si erau cateva sute si acolo, asteptand cuminti sa se miste randul, ca la un pelerinaj trist. Am spus skip si am plecat mai departe.
Arhivele Nationale
Arhivele nationale au incercat o tentativa de reconstituire a obiceiurilor culinare din Romania de-a lungul timpului. Tot evenimentul a fost gazduit in holul principal, documentele cele mai interesante fiind probabil meniurile casei regale.
E o treaba sa fii rege, zic. Pana si meniul unei petreceri campenesti era stabilit, parafat, semnat, indosariat si mai stiu eu ce naiba faceau cu el, cu cateva zile inainte. Stiati ca regelea bea must tratat si special pregatit numai pentru el?
Muzeul Aviatiei
Cu siguranta este unul dintre muzeele care merita vizitat. Insa merita vizitat ziua. Curtea adaposteste zeci de elicoptere si avioane vechi, unele in paragina, hangarul imens alte cateva zeci.
In plus, contine si colectii de haine militare de zeci si sute de ani, precum si tactica de lupta anti-aeriana. Astfel, am aflat cu surprindere, de exemplu, ca acum jde ani era deja fabricat un tun care arunca 18kg de munitie intr-un obuz de 100mm cu jumatate de kilometru pe secunda.
Cel din imaginea de mai sus, ca sa fim mai exacti. Nu stiu despre voi, insa mie cifrele astea imi face pielea Andra. :-)
Si cum am trecut de sute de ori pe langa el, insa niciodata nu am stiut ca acolo e un muzeu, ca o concluzie a noptii care a trecut mi-am propus sa-l mai vizitez inca o data, alaturi, evident, de cimitirul Bellu.
Mai multe imagini gasiti pe Facebook.
