Tragand o linie de mijloc intre ceea ce spun Vlad si Bobby, mi-ar placea ca in 2012 sa am “curajul” sau mai bine spus prezenta de spirit a lui Petreanu in a face fotografii (care v-ati uitat in 2011 peste fotografiile pe care le-a postat pe blog).

-7 grade, Karnobat, un orasel de nici 15k locuitori de prin muntii Bulgariei, o sina de cale ferata care mi-a sectionat ambele cauciucuri de pe stanga, gasit un mosneag, paznic la un depozit de cauciucuri, ce se incalzea la o butelie cu gaz, 2 jenti aproape praf facute, una rezolvata de niste oameni pe care nu o sa-i mai vad niciodata.

Parte m-am simtit ca atunci cand m-am intalnit cu un samurai in Africa de Sud, in ciuda faptului ca era noapte, iar sansele sa continui drumul spre Bucuresti nu prea erau, in ideea in care nu intelegeam o boaba bulgara, iar bulgarii pic de romana sau engleza :-). Ce-mi pare rau este faptul ca nu am scos aparatul foto din rucsac.

Va puteti inchipui ca am discutat cu el =)) vreo 15 minute, el in bulgara, eu in romana, in drum spre un bancomat? Cred ca singurele dati cand am fost pe aceeasi lungime de unda a fost cand ne masuram grosimea pantalonilor (de frig), cand i-am aratat pozele cu pisicile mele si cand a pronuntat cuvantul rachiu.

Era o investitie, zic, pe care mi-ar fi placut sa o pastrez aici, pe blog.

In urma cu vreo 3-4 ani, cand plecam pe undeva, faceam fotografii ca toata lumea. Cu sutele. Mi-am dat seama in scurt timp ca ceva nu-i bine. Nu aveam timp sa le revad pe toate. De fapt nimeni nu are timp si chef sa vada 800 de fotografii, fie ele si din Africa. Si am inceput sa fac mult mai putine. Pana intr-o suta.

De jumatate de an, mi-am permis sa ma joc cu ceva scule pe care le-am strans chibzuind fiecare milimetru al obiectivelor. Astazi, m-am decis ca dupa orice calatorie pe care o voi face, sa public pe blog un set de 10 fotografii, cele mai reprezentative dintre cele mai reprezentative.

Ca intr-o galerie, insa virtuala. Sa pot sa ma uit peste ele oricand vreau. Sa poata sa se uite oricine peste ele, fara sa se plictiseasca. Sa le pot printa si sa le agat de perete. Sa le puteti printa si sa le agatati de perete. Sa lase ceva in urma lor. Sa faca sens. Sa.

Si am creat si un tag, 10 fotografii, care asteapta 2012-le ca pe ziua de salariu :-).

De azi, de la pranz. Click pentru marire.

Credeam ca Larnaca este raiul pisicilor tomberoneze. M-am inselat.

Istanbul este raiul. Nu numai al pisicilor, ci si al cainilor comunitari. Unde te uiti, e plin de caini jucausi si pisici blande, semn ca cei 18.000.000 de locuitori nu-si bat / alearga / chinuie animalele de pe strada. Deci se poate.

Azi, in Istanbul. Tocmai ce coborasem de pe podul Galata unde se aflau la pescuit sute de turci. Rugaciunile se aud din moscheea Yeni (cea din stanga), iar in dreapta aveti moscheea Suleymaniye.

Am o ambitie pentru 2012. Sa incerc sa vad acel lucru pozitiv din orice stire negativa si sa-l scot in fata. Sunt sigur ca ma va ajuta la karma si voi putea face, cu siguranta, de doua ori mai multe lucruri decat am facut in 2011.

In fine, nu v-am strans acum sa va dau mai multe detalii despre asta, ci sa va semnalez doua posturi, de pe doua bloguri personale pe care le citesc si pe care vi le recomand.

1. Sa puneti muraturi! (mintecreata.ro)
2. Împachetând (waven.ro)

Scrise cu sufletul. Jur.

Unul dintre motivele pentru care imi place sa fac fotografii este acela ca, de cele mai multe ori, un mic detaliu schimba intreaga poveste din spatele imaginii, iar un eventual clip video nu ar face altceva decat sa strice orice urma de poveste care ii este permisa privitorului sa si-o imagineze.

Ca si in cazul de mai jos. Intorcand capul, pisica nu a facut altceva decat sa dea un nou sens naratiunii in 24 de biti, iar in cazul in care filmam, stricam totul, batranul fiind, de fapt, din alta lume, neavand nicio treaba cu pisica din fata lui.

Si pentru ca tot a iesit vacarm pe Twitter despre fotografiile pe care le-am facut la finala show-ului Vocea Romaniei, iar Radu deja a facut un top cu cele mai frumoase fotografii ALE LUI in 2011, m-am gandit sa fac si eu acelasi lucru.

Ideea e ca eu le-am strans, in mare, pe tagul 24b, cele mai bune ajungand insa pe Facebook, in albumul Povestile mele. Dintre toate insa, este una care imi place foarte mult, fotografie despre care cred ca este cea mai buna fotografie a mea. Ever.

Sunt sigur ca voi va ganditi la Rusoaice, nici nu ma asteptam la altceva, insa eu ma refer la cea de mai jos. Este needitata (nici rusoaicele nu au fost editate!), facuta cu D7000 si 70-200mm de la cel mult 1.5m.

Place?

V-am mai spus eu acum vreo 2 ani (nu gasesc articolul nici picat cu ceara, ma si mir ca-mi aduc aminte! :-)) ca multe din complimentele pe care le primesc sau lucrurile misto care mi se intampla in viata mea de blogger au loc cand… dorm. Sau cand sunt pe buda, insa asta te rog sa o tii doar pentru tine, sa nu afle toata lumea.

Astfel, asta noapte, pe cand imi pocneam eu urechile in somn la etajul 40, pe @criserb l-au apucat vizitele nocturne pe costin.ro, dupa care mi-a platit un compliment pe Twitter. Moment in care Piticu s-a activat. (discutia este despre fotografiile de la finala show-ului Vocea Romaniei)

Intr-adevar, una bucata blitz m-ar fi ajutat maxim in intunericul din studioul in care s-a desfasurat finala Vocea Romaniei, insa explica-le asta tehnicienilor din Buftea si oamenilor de la TV. Ce? Nu-mi spuneti ca va deranja sa vedeti niste flash-uri de lumina pe TV? :-)

Revenind, in discutie au mai intrat Radu si Dragos, dupa care Piticu a mai scris un post pe blog si a plecat la culcare :-). Ofticat, evident.

Cu siguranta, Piticule, imi pare rau acum ca mi-am luat D7000 si obiectivele pe care le am si nu o sapuniera. Faceam crop, nu resize!, si gata :-)). Insa nah, Radu si Criserb au fost mai impaciuitori cu Piticu.

Multam frumos, Dragos! Si mie imi place sa cred ca sunt o reteta perfecta! :-)

Piticule, ele exista. Jur. Ma uit in dreapta si vad rucsacul cu toata aparatura.

Si cu asta, Criserb l-a pocnit pe Piticu cu reverul fix in crestetul lui de @Piticu21 :-). Care crestet a mai scris un post pe blog si s-a carat furios la culcare. Cred ca nici nu l-a mai prins pe @SorinRusi impaciuitor la final.

Piticule, ideea e ca nu ma citesti. Stii asta, stiu asta. Te uiti in fiecare zi, pe furis, si pe costin.ro si pe refresh.ro, insa nu ma citesti indeajuns de atent. Iar situatia e simpla, am mai spus-o zilele trecute. In ianuarie vine Mos Reducere!

Fii cumpatat zilele astea, cum o sa fiu si eu :-). Care eu, incepand cu ianuarie 2012 o sa fiu perfect. Reteta perfecta. Pentru ca intre 14-24mm si 70-200mm mai exista doar 24-70mm, un obiectiv despre care Radu Badoiu mi-a spus ca nu o sa ma mai dezlipesc. O sa-mi fie ca o a treia mana, cred :-).

2 cuvinte mai repet. Mos Reducere! :-)

Doar 4. Celelalte sunt pe Facebook, albumul e public. Daca folositi vreuna si nu dati sursa (costin.ro, ofcorsea), sa vi se ingalbeneasca unghiile si dintii. Si sa va pice. :-)