Cea mai cea din toata muzica baietilor astia si preferata mea inca de pe vremea cand reusisem sa strang toata discografia Queen, pe casete. Se intampla prin ’92. :-)

Pentru ca o caut mereu prin arhiva blogului.

Simple, de marti, continuare intr-un fel la Monogamia sociala. Cand?

1. De ce sunt momente in care oamenii implicati intr-o intreprindere de cuplu ajung sa-si doreasca sa-l schimbe pe cel de langa el dupa obisnuintele si/sau necesitatile proprii?

* bine, aici e o discutie mai lunga, apropo si de directia pe care societatea si-o infige cu tarie sub cortexul plapand al tinerilor, lasand foarte putin loc adaptabilitatii, ori de banala obisnuinta.

2. Casatoria este rezolvarea tuturor problemelor pe care inainte oricum nu le aveai. Mbon. E un banc de-o pauza de tigara, insa judecand independent de sentimente si experiente precedente, uita-te-n jur…

Dupa o vineri si o sambata in care m-am batut (la propriu) cu o masea, alta decat cele 4 in care am investit cat intr-o pereche de blugi de la Hilfiger in urma cu 1 luna, si cu un inceput de raceala care mai mult m-a ametit, in fiecare seara, decat sa ma intinda cat patul, am aflat o treaba.

Piafen-ul se vinde doar cu reteta. Ok, zic, bag mizeria aia de Aulin pe care oricum nu o mai simt. DAR CU ALGOCALMINUL, fratii altora, ca ai mei numai sunteti, v-am renegat, CE ATI AVUT, PENTRU NUMELE LUI DUMNEZEU!?!??!

De vina este metamizolul si tanar hispanic si un pic sensibil din America (vezi media attention, aici). Mama voastra de intelectuali! Milioane de romani si-au alinat maselili cu Algocalminul si n-au patit nici pe dracu’!

2 copacei in stanga, printre ramurile carora bateau cateva spoturi inspre tavan, mese din lemn masiv, negru, scaune negre cu tapiterie gri (cred), 3 pahare, 2 seturi de tacamuri, un platou, doua servetele si cu mine.

Duplicati treburile astea, in afara e mine, ofc, pana impliniti vreo 3-400 metri patrati, la care mai adaugati inca vreo 400 de metri patrati de bar, un ring de dans, canapele luxoase din piele neagra, cu mese rotunde etc.

Acum ca ne-am obisnuit putin cu locul in care ne aflam, raspanditi prin prejur vreo 200 de persoane, lumea buna a Atenei, de altfel, din cate am inteles, si aveti in fata Vila Mercedes unul dintre cele mai… plictisitoare locatii in care am fost vreodata. :-)

Plictisitoare in ideea in care din sutele alea 2 de oameni, timp de vreo 2 ore au parut ca se distreaza si daunsau exact 4. Persoane. O tipa care nici ea nu stia cum aterizase acolo, 2 animatoare si un animator (sper ca asta era jobul tipul cu abdomenul compartimentat precum cartonul de oua).

Ceilalti nu faceau nimic altceva decat sa plateasca cateva carute cu bani pe seara pentru a se asigura de alte cateva vagoane de bani, in cel mai snob fel pe care l-am vazut vreodata in realitate.

2 tinerei sub 25 de ani whatevaruiau in aceasta dimineata cu pistoale automate in mana prin aeroportul din Otopeni, intreprindere care banuiesc ca ar trebui sa ne faca sa ne simtim in siguranta.

Really?

Adevarul e ca daca as fi castigat si competitia asta, Zoso ar fi scris cu siguranta despre linsarea unui A-Lister. Drept urmare, dupa o lunga pauza de filmari cu Daniela Petrescu (deh, viata ne-a imprastiat prin agentii, diferite din pacate :-)) revenim cu o premiera: primul clip pe care nu l-a filmat unul dintre noi :-).

V-am spus doar, sunt antreprenor. Dichisit de Divers. :-)

Sunt la varsta la care damblalele incep sa dea din coate si sa scoata capul din bezna in care s-au ascuns pana acum.

Drept urmare, urmatoarea este strict legata de confort si se numeste pufi. Pufi mari, moi, relaxanti, in care poti sa-ti infigi lejer oasele. In care sa ma lesin eficient. :-)))

Iar o cautare pe Google printre colegele de la birou m-a dus aici. 1 metru diametru, soro. 1 metru si 20 centimetri inaltime. Din piele ecologica, umplut cu perle de poliester expandat si legat la gura cu fermoar.

Credeti ca as putea gasi ceva mai misto decat atat?

Justin Timberlake joaca exceptional, In Time fiind un film care are toate sansele sa va reseteze putin viziunea asupra vietii, muncii etc, actiunea filmului fiind centrata pe noua moneda: timpul pe care il ai de trait.

Timp pe care il castigi muncind, si-l consumi ca moneda de schimb. Vrei sa bei un whiskey? Te costa 2 ore din viata ta. Vrei sa circuli cu mijloacele de transport in comun? Platesti o ora din viata ta. Taxele? Chiria? Mancarea? Cafeaua? Le platesti cu timp din viata ta.

Il gasiti in Afi Cotroceni.

Am mai zis.