12
Dap. Prost animal mai e omul.
Iar daca pentru animale e simplu, eat or be eaten, pentru om insa, odata cu inaintarea in varsta, este tot mai greu sa-si dea seama care batalii merita sa le duca si pe care nu. Iar cand cele mai crunte batalii sunt cu el insusi, situatia devine mai tulbure decat cel mai prost vin.
Ma uitam ca omenirea a reusit sa depaseasca media de varsta de 25-30 de ani abia prin secolul 16, acesta dublandu-se in ultimele sute de ani. Tind insa sa cred ca omul e inca incapabil sa faca fata la o asemenea binecuvantare. La sentimente. La suferinta. La stres.
Dap. Prost animal mai e omul. Atat de prost incat isi complica existenta pentru ca poate.
21 Guns – Green Day and American Idiot Cast from Marie B on Vimeo.
Foarte, foarte, foarte mişto perspectiva din care ataci problema. Te-aş contrazice puţin la acea “binecuvîntare”… De ce ar fi o binecuvîntare viaţa lungă? După cum sper că ai observat, ce e mult este şi prost.
Privind tot din pespectiva indicată de tine vreau să te uiţi puţin în timp şi să vezi cam de cînd foloseşte omul unelte. Nu sîntem atenţi la detaliile astea dar dacă ne uităm mai atent peste ele o să înţelegem că diferenţa dintre noi şi restul animalelor este de o fracţiune de timp şi-atît. Se pare că noi am ales mai repede anumite instrumente de trăit dar nu din inteligenţă. Şi apropos de asta chiar aş fi curios să aflu cît mai concret care este diferenţa dintre partea de creier neutilizată de om şi partea de creier neutilizată de cel mai apropiat animal de rasa noastră.
E o binecuvantare cand imparti viata cu cine trebuie. Si se poate intampla sa gasesti!, insa, repet, suntem animale proaste. Neatente, superficiale si proaste.
“…omenirea a reusit sa depaseasca media de varsta de 25-30 de ani abia prin secolul 16…”
Poate ca TOTUSI nu chiar numai “25-30 ani”! Intrucat maturizarea sexuala nu se petrecea in general inainte de 15-16 ani (mai ales la barbati, care – dupa cum se stie – in general mor la varsta mai tanara decat femeile), ar fi insemnat ca majoritatea tinerilor ar fi ramas orfani (si deci lipsiti de protectie si sprijin) INAINTE de a fi apucat sa se maturizeze suficient pt a reusi sa se reproduca! Marea majoritate a copiilor sa nu fi apucat sa-si cunoasca bunicii in viata?
Am citit ca sunt informatii (probabil estimari) inca de prin paleolitic asupra mediei de varsta. Evident ca au fost oameni care au trait mai mult, insa media de varsta nu a depasit un 30-35 de ani pana acum cateva sute de ani.
Iar populatia lumii a sarit de 1mld undeva prin secolul 18 (nu imi aduc aminte cu exactitate). Si parca sarise de vreo 100 de milioane undeva in jurul anului 0, si, in putin peste 200-300 de ani, a crescut de la 1mld la aproape 7.
Deci da. Multi mureau fara sa-si vada nepotii, tinerii erau orfani etc.
No offence intended!
Speranta medie de viata este calculata incluzand si mortalitatea infantila (pt fiecare copil mort LA sau IMEDIAT DUPA nastere se aduna zero la numarator si se imparte adaugand o unitate la numitor).
Daca insa persoanele care au ajuns sa se maturizeze nu ar fi trait pana cel putin la maturizarea progeniturilor lor (astfel incat sa le acorde invatatura si protectie), logica ne spune ca sansele de supravietuire pana la maturizare ale descendentilor ar fi fost drastic diminuate, deci ar fi fost pusa in pericol insasi supravietuirea speciei: gandeste-te putin la mediul si conditiile in care erau nevoiti sa traiasca atunci oamenii, fara lumina artificiala, fara localitati (sau macar case solide) in care sa fie protejati, fara buletin meteo cu alerta cod rosu de furtuna/inundatii/etc, permanent amenintati de fiare, nevoiti sa-si riste viata la vanatoarea de animale mari precum si in expeditii de descoperire si colonizare de noi teritorii – CINE sa fi aparat si alimentat comunitatea? Imaturii? Pt supravietuirea si perpetuarea speciei in acele conditii era strict si imperios (obligatoriu) necesar ca societatea umana (asa mica, izolata si primitiva cum era ea) sa aiba in alcatuirea sa suficienti adulti maturi incat sa faca fata tuturor pericolelor si sa asigure papica suficienta pt suficienti dintre membrii societatii (tribului) (daca nu chiar pt toti) incat acea societate sa-si perpetueze existenta.
Daca un procent semnificativ de parinti mureau PANA LA adolescenta descendentilor (inainte ca acestia sa se fi maturizat suficient incat sa poata prelua EI indatoririle parintilor) societatea in ansamblul său cam era condamnata: fara adulti cu adolescenti intr-ajutor copiii singuri (sau chiar si numai cu adolescentii) SIGUR ar fi murit de foame si fiare… (Este vorba despre varsta efectiva la care mureau membrii adulti, nu de vreun calcul teoretic conform caruia daca pe langa un adult de 40 ani mai mureau un adolescent de 15 ani, un copil de 4 ani, unul de 1 an si un nou nascut inseamna ca speranta medie de viata ar fi fost de 12 ani!)
Populatia lumii nu numai ca a evoluat PANA LA generatia noastra asa cum ai descris acele etape de referinta, dar cresterea sa se produce din-ce-in-ce mai repede, probabil cresterea ar putea fi descrisa de o functie exponentiala. Ce-mi amintesc EU despre evolutia numarului care reprezinta populatia globului este evolutia de la o etapa la alta de cand am inceput eu sa iau cunostinta de valoarea sa: prima data am invatat (probabil prin 1960) ca este de 3,75 mld, apoi valorile au crescut la 4 mld, apoi la 4,5 (“implinirea” sfertului de mld nu a mai fost anuntata), la 5, pe urma la 6 (nu a mai fost anuntata nici jumatatea mld), relativ recent (cred ca deja in mileniul asta) ajunsese la 7 mld si acu’ vreo luna citeam ca atinsese si depasise deja 6,75 mld.
In fond, aceasta evolutie nici nu ar trebui sa surprinda: pana relativ foarte recent, mortalitatea pretimpurie (incepand cu cea la nastere) era infiorator de mare, atat de boli (individuale sau molime), cat si de foamete, de fiare, in razboaie sau delicte de violenta extrema (sau pedepsite cu violenta extrema), etc; in aceste conditii, mentalitatea comuna era “fa cat mai multi copii, ca sa supravietuiasca destul incat sa aiba grija de tine la batranete” (sistemul de pensii nu exista); de la un moment dat razboaiele s-au imputinat si au devenit mai “umane” (cu mai putine pierderi de vieti omenesti), transporturile au devenit suficient de rapide si de ieftine incat a devenit fezabila combaterea foametei prin ajutoare alimentare trimise din alte parti ale globului, a fost descoperit sistemul de vaccinare pt preintampinarea molimelor si a crescut si s-a generalizat nivelul de asistenta medicala, etc (a propos, asta – pe langa cresterea populatiei – din cauza nefunctionarii selectiei naturale, a contribuit la deteriorarea masiva a nivelului de sanatate al speciei umane, caci supravietuiesc si se reproduc multi indivizi care in conditii normale nu ar reusi s-o faca, perpetuand astfel genele “defecte”), dar mentalitatea (in special in tarile mai inapoiate, cele care au crestere explosiva a populatiei) nu s-a schimbat. Consecinta: cresterea asta desantata a populatiei mondiale.
[...] ori, oameni aflati in pozitia in care si-ar fi rupt o mana pentru alti oameni sau care au dus batalii care nu erau neaparat ale lor, insa in care au crezut din toata inima. Greu, insa si frumos :-), [...]
[...] ficat. 1 banda jumate i-a trebuit vacii sa-si revina. Bafta mea ca’s norocos. Ajuns acasa. Nervi, c’asa’i in [...]
[...] intimitate, despre loialitate si indiferenta, despre lupta si dependenta intr-un cuplu si despre prostie si [...]
[...] ca putem sa ne complicam existenta inutil. Pentru ca, da, viata este simpla, insa omul… un animal prost. Trimite pe Twitter | Trimite pe Facebook Pe aceeasi temaO sa fie bine…Asculta astaDin [...]
[...] sper cu ocazia asta sa fi trecut si peste middle age crysis. Asa, mai devreme decat fie-i [...]
[...] de idei, imi rade sufletul in mine de bucurie si de liniste cand vad in jurul meu oameni care ies invingatori in lupta cu stresul, sentimentele tulburi, sistemul sau orice alte cauze ori efecte ale vitezei in [...]
[...] te ajuta sa simplifici lucrurile pe care omul, by DNA, le complica. Pentru ca poate, incapabil de cele mai multe ori in a-si alege propriile batalii pe care merita sa le [...]