Acum un an de zile scriam acest articol intitulat Istorie, traditie si turism. Locuiam pe vremea aceea intr-un satuc de munte din Spania ai carui locuitori erau constienti de faptul ca turistul e stapanul acelui loc si nu invers, altfel nu imi explic cum un satuc cu pana in 3000 de locuitori reusea sa stranga in 3 luni de vara aproximativ un milion de turisti.
Cum faceau asta? Sunt cateva imagini in acelasi articol ce ne-ar putea da o lectie. Teoria localnicilor era simpla. Fiecare turist trebuia sa manance, sa bea un cico, sa faca un susu (deci loc pentru un alt cico) si sa puna cornu’n perna undeva. Deasemenea nu putea pleca din Morella fara un mic suvenir. De la intrare pana la iesire nu vedeai decat zambete, erai servit regeste iar localnicii se distrau organizand parade ce iti taiau de multe ori respiratia.
Aminteam in acelasi articol si de Bran, o localitate in care timp de 2-3 ani mi-am petrecut ceva din timpul liber in minivacante linistite si placute dupa 2000. Si cand totul pare ca are un traseu ascendent, lumea incepe sa se civilizeze iar serviciile incep sontarc-sontarc sa se imbunatateasca tinem mortis ne aducem aminte de vremea cand ne stergeam la cur cu frunza de brusture si improspatam din vechile obiceiuri si traditii pe care un roman adevarat le manuieste cu o indemanare de invidiat: teapa, nesimtirea si prostia.
Culmea povestilor vanatoresti in pasul Rucar-Bran, unde gospodarii de prin partile locului isi vaneaza clientii cu asa zise specialitati din mistret sau caprioara.
Cei care simt ca au loc sa-i prosteasca pe oameni in fata sustin ca au de vanzare pana si laba de urs. Drumul care leaga Branul de Campulung e plin de tarabe. Localnicii vand tot ce au prin camara: de la tuica, la sirop, miere, gem sau branza. Pentru cunoscatori au si specialitati vanatoresti, spun ei.
Stau si ma gandesc ca degeaba caram in spate istorie de mii de ani. Degeaba ne laudam si invocam cuvinte precum ospitalitate si traditie. Romania este si va ramane cateva secole in urma Europei orice am face deoarece duce lipsa de vizionari, de oameni capabili sa vada si sa cladeasca viitorul.
