2
Am ragusit. La Social Media Camp 2011.
Are de dat niste explicatii, zic. Mai multe fotografii (cu mine, ofc :-)) de la Ziua portilor deschise sunt disponibile prietenilor mei de pe Facebook :-).
Vestea buna e ca viața asta a noastră are, sau ar trebui sa aibă, un singur project manager. Noi insine. Si sa o ducem de la A la B după cum credem noi de cuviinta. Iar vestea proasta sunt 2. Nu ne-am născut toți project manageri, si, doi, e destul de greu sa-ți dai seama când se va întâmpla B, ceea ce da ca dracu peste cap toată diagrama Gantt.
Unde vreau sa ajung cu asta? Am observat, si la mine, nu-s vreun ipocrit, ca toată viața încercăm sa schimbam lucruri la noi si la cei din jurul nostru (la asta din urmă m-am lăsat, mi-am dat seama prin liceu de consumul mult prea mare de energie vs. rezultate :-)) in funcție de experientele NOASTRE de pana atunci, experiente care contureaza o anume stare de normalitate. A noastră. Pentru noi.
Si asa descoperim ca e aiurea sa mergi undeva fara sa-ti atarni de gat iubirea vietii, de exemplu, ca doi siamezi de cap, brat si picior. Insa pasii nu au cum sa fie egali. Niciodata. Sa le strici ritmul nu e neaparat evolutie, poate insemna de multe ori o involutie a acelei persoane. Si o spun din proprie experienta, in plus acesta este doar un exemplu, as putea gasi zeci, concluzia fiind insa aceeasi.
Doi kinderi construind un castel pe o plaja din Larnaca
In loc sa incercam sa (ne) schimbam pe (pentru) altii, nu mai bine imbunatatim ceea ce suntem? Prosti, buni, indiferent de cum ne vedem noi in oglinda, ori cum ne vad altii, cu sau fara un simulacru de diagrama Gantt la purtator, a imbunatati un proces al carui deadline nu il avem pare mult mai logic decat o schimbare de traseu care, daca nu iese klumea, nu ar duce decat la frustrari.
Si, pana la urma, indiferent de ceea ce facem, cu totii ajungem sa ne cazam intr-o garsoniera cu usa-n tavan. De ce sa ne incrancenam sa facem lucruri care, intr-un final, pot insemna o pierdere imensa de vreme, cand am putea sa ne oferim noua si celor care ne inconjoara un zambet in plus, libertate in decizii si liniste?
Valabil in relatii, la job, pe strada, pe canapea cu iPad-ul in mana, ori pe plaja, intreprinderi pe care trebuie sa le indeplinim de placere si nu constransi. Face sens?
Ieri am publicat aceasta fotografie pe Facebook, alaturi de “Nu stiu despre voi, insa eu sunt fericit. :) sa fericim, zic!“. Starea nu avea nicio legatura cu faptul ca eram intr-o masina sau ca folosisem HTC-ul pentru fotografia respectiva. De fapt, nici nu mi-am dat seama ca va iesi in imaginea de mai sus.
Nu are legatura nici cu faptul ca a fost o zi insorita si linistita de weekend. Am vrut doar sa ilustrez acele cateva cuvinte cu ceea ce vedeam in momentul acela. Puteam sa o fac cand m-am trezit, cand am coborat in fata casei, cand am spalat masina, cand m-am incheiat la adidasi, cand am facut dreapta pe Barbu Vacarescu, ori cand mi-am pus ochelarii de soare pe nas.
Pentru mine ar fi fost acelasi lucru. Fericirea nu era in fata obiectivului.
Iar daca 1000 de cuvinte nu fac cat o fotografie buna, 1000 de fotografii nu ar putea sa exprime fericirea, sentiment despre care nu (vrem sa) ne dam seama ca este simplu de atins, teoretic, insa complicat de obtinut, practic, deoarece suntem ATAT de influentati de viteza in care traim, de societate si de capitalism. De aceea o cautam, cand, de fapt, nu ar trebui decat sa ne oprim pentru cateva secunde.
Si o vom gasi acolo. De altfel, azi noapte a plouat frumos. Nu? :-)
Pepe la Romanii au talent (© costin.ro)
Pana nu demult, am trait cu impresia ca atat barbatul cat si femeia inseala din aceleasi motive. Lipsuri de toate felurile, in pricipal lipsuri in pat. Oboseala, rutina, lipsa pasiunii, lipsa imaginatie etc.
In ultimele luni insa [...]
33 de intrebari, fratioare. De la Maldita, pentru o leapsa. Data viitoare o bat daca mai vine cu idei d’astea de-mi mananca batranetile! Jur.
1. Când ai simţit că părinţii tăi au fost cu adevărat mândri de tine?
Intotdeauna. Chiar si atunci cand, incapatanat fiind, faceam cum voiam eu. Chiar si acum.
2. Pe cine ai dezamăgit cel mai tare? [...]
Loading ...Si nu vreau sa alegeti unul dintre cele doua raspunsuri pe baza la ceea ce v-ar placea voua sa se intample, ci pe baza experientelor pe care le-ati avut. Inteleg, e destul de vaga dilema mea :-), insa, la nevoie, aveti la dispozitie formularul de comentarii pentru a va desfasura.
In aceeasi ordine de idei, imi rade sufletul in mine de bucurie si de liniste cand vad in jurul meu oameni care [...]
Cate amintiri stau in gestul mainilor mamei de la 1:01. (Ignorati intreaga mascarada media) [...]
Pleaca satra de tigani,
Si cu ea pleaca tiganca,
Ce-am iubit-o sub castani.
Melodiile de mai jos le canta mama, la volan, cand plecam prin tara cu masina. Daca mai adaug si faptul ca am crescut atat de liber incat plecam la orice ora oriunde prin lume, cred ca se justifica foamea pe care o am sa calatoresc.
Si pentru ca va fi un revelion de pomina (si nu trebuie decat sa scot bestiile din bloggerii care sunt cu mine la munte, insa am ceva grade si pentru ei), va semnalez cateva cantecele, asa, de relaxare, la un whiskey si cola.
Sa fiti bine si veseli cu totii!
