Si cum m-a vazut ea asa, mai saracut, cu domeniu nou si trist pe .ro, mi-a intins o mana cu o leapsa-n dansa (fata, cand am vazut ca ti-ai link-uit propriile articole, am lacrimat de emotie :-)). Prin urmare, ar trebui sa fac o retrospectiva a lui 2010, in 5 lucruri care m-au marcat. Tot securista a ramas, mi-am zis. N-a aflat inca tot.
Asta e unul dintre acele momente in care mi-ar placea sa am o caruta de bani si sa calatoresc fara sa am neaparat un traseu stabilit dinainte. Sa o iau spre Viena, de exemplu, sa beau un vin fiert la poatele Alpilor.
Dupa care sa ma intorc spre Egipt si sa beau o ciocolata fierbinte cu fundu-n nisip si cu ochii beliti la piramide. Mai departe m-oi descurca eu, zic. Iata asa.
PS. Am fost surprins ca vroiam sa scriu acest gand razlet pe Facebook, insa mi-am pus intrebarea: “De ce? De cand a cumparat Facebook si costin.ro?”. Si iacata. :-)
Lui Arhi i-ar placea sa slabeasca. Petreanu s-a ingrasat de cand s-a lasat de fumat. In curand se asteapta chiar sa-i crape budigaii pe cur, zice. Eu am lasat 25 de kilograme doar pentru ca am zis adio pulpitelor de pui din fiecare seara. 1-0. :-)
Ma stiu gras de prin 2006, an in care am pus si am dat jos tot in jur de 25 de kilograme. M-am ingrasat iarasi prin 2008 si cred ca ma obisnuisem o perioada cu asta. Din vara asta insa, m-am sucit brusc si am redescoperit sumedenie de lucruri care ti se intampla dupa ce slabesti, ca sa-l citez pe Petreanu.
Rezolvarea sta in frigider, pe care acum il tin doar pentru a depozita fructe si suc, plus cateva oua pe care le arunc mereu, caci expira, si conserve de fructe. Si mai sta in imaginea de mai sus. I’m not going back! Never ever again!
De ce naiba mai cumpar oua? Mananc o omleta odata la cateva saptamani bune!
Later edit: La cererea publicului, iata cateva poze de pe la sfarsitul verii si pana in prezent (eu am slabit brusc, dand jos ~20 de kilograme intr-o luna, zic.)
15 October 2010 la 18:21. 1,861 vizualizari. De-ale vietii
Ieri, mi-am dat seama ca incapatanarea de a face orice e omeneste posibil ca totul sa fie bine poate fi o prostie. Iar mie, cel putin, aceasta incapatanare mi-a ars multe celule nervoase, m-a transformat in cineva pe care nici eu nu l-am mai recunoscut privindu-l in oglinda si mi-a aruncat la gunoi ani din viata in care am crezut.
Iar toate acestea se pot intampla deoarece, intr-o cursa tampita pentru a face ca totul sa fie bine si confortabil, inchizi de multe ori ochii in fata oamenilor care-ti sunt dragi, in care crezi si de la care ai oaresce asteptari, insa, in timp, se dovedesc a fi mult prea mici, chiar si pentru ei, dependenti si cu o moralitate de cateva ori mai volatila decat spirtul. Insa cu mult tupeu.
Cred foarte mult in puterea exemplului, insa incep sa cred ca oamenii nu se pot schimba oricat de bun exemplu ai fi si oricat de multa nevoie de stabilitate si apartenenta la frumos ar avea. Iar cei 7 ani de acasa, filmele, cartile, experientele de viata prin care a trecut si anturajul iti pot spune infinit de multe lucruri despre un om.
Nu pentru a-l judeca, departe de mine acest gand. E un alt consum tampit si inutil de energie. Ci pentru a-ti da seama daca poti rezona cu el, pentru ca asteptarile sa nu fie fortate de imprejurari. Sa se intampla cu naturalete, precum ciripitul pasarelelor pe care-l auzeam in fiecare dimineata, cand locuiam langa Parcul Ioanid.
Iar cu astfel de oameni poti face ca lumea sa fie mai buna, ca totul sa fie bine. Ca lucurile sa se intample, nu sa ramana vise de neatins din cauza faptului ca putem sa ne complicam existenta inutil. Pentru ca, da, viata este simpla, insa omul… un animal prost.
29 July 2010 la 12:40. 1,680 vizualizari. De-ale vietii
Aseara am avut o discutie cu doi oameni din online despre downshifting, plecand de la penibilitatea unei simple propozitii, “O sa fie bine“, pe care o auzim, de obicei, intr-un context in care cel care o spune se gandeste cu totul si cu totul la altceva. Un fel de gunoi verbal, zic.
Am cunoscut, recunosc, de foarte putine ori, oameni aflati in pozitia in care si-ar fi rupt o mana pentru alti oameni sau care au dus batalii ce nu erau neaparat ale lor, insa in care au crezut din toata inima. Greu, insa si frumos :-), pentru ca avem nevoie de furtuni in viata. Insa si de foarte multa liniste.
Si ii vad cum inca mai cred in unele, gustul amar al dezamagirii fiind infim in comparatie cu forta care poate misca lucruri in bine, in altele au renuntat, prostia, minciuna si ipocrizia nefacand casa buna impreuna, insa toate, adunate, i-au inrait si i-au indepartat de valorile in jurul carora au crescut, purtati fiind si de viteza, statutul social si alte mizerii ale 21th.
Acum depinde de ceea ce intelege fiecare prin bine si cat de dispusi sunt oamenii sa-si rupa, from time to time, cate o mana.
- am tendinte de interiorizare la maxim si o gramada de ganduri/lucruri pe cap
- ma aflu intr-o perioada de reevaluare personala din toate punctele de vedere
- este foarte posibil sa am o schimbare de cariera, cu plecare in afara tarii
- o sa ma casatoresc in maxim 2 ani :-)
16 July 2010 la 20:26. 2,134 vizualizari. De-ale vietii
Dap. Prost animal mai e omul.
Iar daca pentru animale e simplu, eat or be eaten, pentru om insa, odata cu inaintarea in varsta, este tot mai greu sa-si dea seama care batalii merita sa le duca si pe care nu. Iar cand cele mai crunte batalii sunt cu el insusi, situatia devine mai tulbure decat cel mai prost vin.
Ma uitam ca omenirea a reusit sa depaseasca media de varsta de 25-30 de ani abia prin secolul 16, acesta dublandu-se in ultimele sute de ani. Tind insa sa cred ca omul e inca incapabil sa faca fata la o asemenea binecuvantare. La sentimente. La suferinta. La stres.
Dap. Prost animal mai e omul. Atat de prost incat isi complica existenta pentru ca poate.
09 July 2010 la 3:19. 1,266 vizualizari. Dragi mie
Iar cel mai bun prieten al meu a invatat lucrul asta the hard way, both ways, trecand in ultimii ani prin cateva intamplari care l-au facut sa inteleaga ca poate sa faca anumite lucruri sa functioneze corect incepand prin a nu se mai minti pe el.
Si nu o facea intotdeauna din rautate sau pentru ca vroia, ci pentru ca ii era cu mult mai usor asa. Si pe buna dreptate. Ideea e ca dupa ce s-a impiedicat de vreo 2-3 ori, a simtit juliturile din genunchi. - Opa! isi zise. Deci araña poate merge si mai departe de propriile-i fire, odata ce renunta la ele. Mbon.
L-am gasit in seara aceasta pe o terasa de pe Colentina, servind din ploaie si caise. Era bucuros ca facuse probabil cel mai bun lucru posibil pentru o persoana pe care o vazuse in urma cu cativa ani dorindu-si din toata inima si reusind intr-un final sa faca diferenta intre un eveniment trait si unul imaginar.
Si nu facuse mare lucru. Ii spusese si cealalta bucata de adevar, fredonandu-i ultima strofa dintr-un cantec. Dupa care a plecat inapoi in timp, servind din ploaie si caise. Facuse totul ca sa fie bine, insa acum desena o panza pe un servetel umed.
08 July 2010 la 1:32. 2,019 vizualizari. Dragi mie
Hai sa facem un exercitiu simplu si sa scoatem dintr-o oarecare ecuatie cateva lucruri care ne mananca majoritatea timpului: job, planurile de viitor, naravurile, micile corvezi pe care le facem, aspiratiile, proiectele personale, grijile de zi cu zi, obiceiurile, hobby-urile, gandurile, dorintele sau tot felul de obiecte de care ne-am atasat. Sau nu.
Daca magazinul Muzica a tras pe dreapta, stie cineva de unde imi pot lua corzi pentru chitara acustica si un tuner de acordat? N-am mai atins-o de… nu imi mai aduc aminte cand si am obosit sa o acordez dupa tonul de la telefon. :-)
