Dupa cum povesteam ieri cu ai mei colegi, am ajuns unde ma uitam cand eram mic la TV si vroiam sa ajung.
Acestea fiind spuse, mi-am facut bagajelul si am plecat iarasi la drum! Am decis sa o iau pe Dunare, in sus, si cum Budapesta nu m-a extaziat, am decis sa incerc si alte destinatii.
Numai de bine voua caci mie nu imi mai este frica de avioane!
Cu toate summiturile NATO ce au loc in Romania am ajuns la aeroport inainte de 3!!! Si am plecat, dupa cum va spuneam, cu un taxi, in jur de 2 jumatate, facandu-mi 1000 de cruci sa pot ajunge inainte de 5 pentru a ma putea imbarca. Ca nah… ar fi trebuit sa fie filtre, sri, spp, sql si php pe drum!
Am injurat de nshpe ori Otopeniul pentru lipsa unui HotSpot WiFi ce mi-ar mai fi pansat durerea ca trebuie sa o frec 3 ore in aeroport si am tot urmarit un nene ce dadea ture prin incinta cu un laptop in mana stanga care verifica nu_stiu_ce. Am tras concluzia ca face parte din staful aeroportului (nu arata a turist si nu cred ca pleca la munca in Spania) iar la nici 5 minute, telefonul mobil mi-a detectat 2 retele wireless din care doar una nesecurizata care insa imi dadea eroare, neputandu-se conecta. Orgasm!
M-am bucurat in schimb cand am vazut aeronava. Fokker 90 70! Mi se pare cel mai tare avion in care am putut zbura vreodata! Iar pilotii unguri sunt perfecti, dom’ne! Nu tu o zgaltaitura, nu tu aplauze la final, nu tu o greseala! Precizie elvetiana nu alta! Iar eu am o figura asa de obosita… Mi-am facut si poza :P
M-am zgait pe fereastra avionului intreaga ora cat am facut pana la Budapesta si nu am mai adormit in primele 30 de secunde cum am facut de fiecare data in ultimii 2-3 ani. Pot sa declar tare si sus ca m-am lecuit dar canu mai dau clatite in week-end cum am mai promis :P!
M-am amuzat iarasi de explicatiile pe care le dau fetele inainte de decolare, explicatii care ar trebui sa ajute pasagerii in conditii nasoale, cand se prabuseste avionul, gen. Pai daca se prabuseste… bye bye Kansas. Sa las cuiva parola de la eCostin? Iti dai seama trafic? Backlinks? Google PR? Zi Doamne Fereste! Repede caci trebuie sa ma si intorc!
Deci am ajuns.
Revin pe seara cu impresii despre Budapesta. Pana acum mi s-a parut mai urat ca Bucurestiul! Bleax! Back to work.
Mai bine de un an si jumatate am avut o frica nejustificata de avion. Ma gandeam mereu ca pica si ca o mor flescait. Imi infigeam aerul direct in fata si adormeam imediat ce urcam la altitudinea de croaziera.
In timpul zborului ma trezeam de cateva ori si eram mai stresat decat la decolare. Totusi nimic nu se putea compara cu aproape-groaza aterizarii! Aveam mereu impresia ca se va izbi de turnul de control sau de vreo cladire, vom lua foc si cum parolele de la serverele mele le stiu doar eu… :)
In fine. De cacat.
Avionul plin, langa mine 2 spanioli. Cuplu. De data asta nu mai erau catalani. Nu tocmai in varsta dar antreprenori. Veneau in Romania sa cumpere niste pamant la sud de Bucuresti pentru a face agricultura.
Din 2 glume seci si xenofobe le-am dat cu jet si am plecat sa imi inving frica, lucru pe care l-am si reusit imediat ce…
… m-am catarat la fereastra si am privit in jos. Erati atat de mici!
Am simtit un gol in stomac pentru cateva fractiuni de secunda dar uitandu-ma in sus mi-am dat seama ca acolo ar si mai dificil de ramas cu privirile. Prea mare distanta pana sus.
Drept urmare am facut jdemii de fotografii si am adormit in masina de la aeroport pana la birou. De cateva ori bune…
… dar barem nu imi mai este frica de avion. Next step ar fi sa imi iau totusi, in cele din urma, permisul de zbor. Ar fi ceva!
La ora la care tu citesti acest articol eu am o strangere puternica in stomac daca nu am adormit. Am luat la mine “Descult” de Zaharia Stancu si sper sa aibe acelasi efect ca si musca Tete. Stau si ma gandesc… daca a functionat in maxi-taxi pana la Buzau si am adormit tun, nu o sa funtioneze si in avion? Sper sa. Traiasca Zaharia Stancu!
[...]
