Masura senin veselia noastra, probabil din instictul de a cersi. Nu voia nimic insa. Dadu sa plece, m-am apropiat, intrebandu-l daca are nevoie de ceva. A inceput sa planga, borbolosind ceva despre o casa in Ferentari din care a fost dat afara. Si ca e tigan.
Distanta pana la un zambet si un multumesc din palarie a fost de 10 lei.
Trei ore mai tarziu, langa Herastrau, un nene de aproape aceeasi varsta cu cel de mai sus, insa cu mult mai putine griji, m-a luat preventiv la pula pentru ca am parcat la 10cm de bara BMW-ului alb din dotare, si, drept urmare, nu avea loc sa iasa.
Mai conta faptul ca pana la masina din spatele lui mai parcai un scooter si, in timp ce imi tinea mie teoria “sunt patit“, a avut destul loc sa-si demonteze bicicleta pentru a o baga in portbagaj?
Distanta pana la un zambet ar fi fost de cateva hectare. Numai ale lui.
