
Acum mai bine de 20 de ani, jucam tenis cu piciorul in fiecare zi in fata blocului. Ii spuneam campionat, desi ajungeau mereu in finala doar 2 echipe. Doi Costini (unul de la 2, subsemnatul, si celalalt de la 4 – ca sa ne deosebeasca, desi eram cu 3 capete mai inalt decat el), Sandi si cu Cristi.
In fiecare seara, lesinati de atata alergatura, ne tranteam pe bancile din fata blocului si depanam aceleasi meciuri, over and over again, de parca in ziua aceea jucasem tenis cu piciorul si nu eram spaima cartierului (nimeni nu voia sa joace cu noi, zic) :-).
Intr-o seara, un nene sarit de 50 de ani, troznit bine, vazandu-ne stransi ciorchine pe banci, a venit inspre noi, s-a dat peste cap (la propriu, de am crezut ca-si va rupe ceva), s-a ridicat de jos si a spus:
[...]
