Say: He, Allah, is the only and One.
Allah is He on Whom all depend.
He begetteth nor, nor is He begotten.
And none is like Him.

Textul de mai sus este de pe o placuta situata pe tocul usii de la intrarea turistilor in Moscheea Albastra. Nu m-am tinut de promisiune, 10 s-au facut 11. Pe Facebook mai gasiti 2 seturi, in doua albume publice: Turcoaicele si Hagia Sofia (super interioare).

Click pe prima si enjoy!

De la etajul 40

Una dintre sutele de tarabe din centrul vechi al Istanbuluilui

Perspective

Tind sa cred ca nu a vazut vreodata o geanta sau un portofel original

Geanta din argint masiv. 2000 de lire (app 1000 de euro)

Turnul Galata si podul cu acelasi nume de pe care pescuiau cateva sute de turci

Un turc spalandu-se inainte de rugaciune, la nu mai mult de 2 grade celsius, intr-o apa de-ti taia respiratia

Sultan Ahmed Mosque – Blue Mosque – Interior

Stramtoarea Bosfor, dimineata

Sultan Ahmed Mosque – Blue Mosque

Revelion 2012

Tragand o linie de mijloc intre ceea ce spun Vlad si Bobby, mi-ar placea ca in 2012 sa am “curajul” sau mai bine spus prezenta de spirit a lui Petreanu in a face fotografii (care v-ati uitat in 2011 peste fotografiile pe care le-a postat pe blog).

-7 grade, Karnobat, un orasel de nici 15k locuitori de prin muntii Bulgariei, o sina de cale ferata care mi-a sectionat ambele cauciucuri de pe stanga, gasit un mosneag, paznic la un depozit de cauciucuri, ce se incalzea la o butelie cu gaz, 2 jenti aproape praf facute, una rezolvata de niste oameni pe care nu o sa-i mai vad niciodata.

Parte m-am simtit ca atunci cand m-am intalnit cu un samurai in Africa de Sud, in ciuda faptului ca era noapte, iar sansele sa continui drumul spre Bucuresti nu prea erau, in ideea in care nu intelegeam o boaba bulgara, iar bulgarii pic de romana sau engleza :-). Ce-mi pare rau este faptul ca nu am scos aparatul foto din rucsac.

Va puteti inchipui ca am discutat cu el =)) vreo 15 minute, el in bulgara, eu in romana, in drum spre un bancomat? Cred ca singurele dati cand am fost pe aceeasi lungime de unda a fost cand ne masuram grosimea pantalonilor (de frig), cand i-am aratat pozele cu pisicile mele si cand a pronuntat cuvantul rachiu.

Era o investitie, zic, pe care mi-ar fi placut sa o pastrez aici, pe blog.

De azi, de la pranz. Click pentru marire.

Credeam ca Larnaca este raiul pisicilor tomberoneze. M-am inselat.

Istanbul este raiul. Nu numai al pisicilor, ci si al cainilor comunitari. Unde te uiti, e plin de caini jucausi si pisici blande, semn ca cei 18.000.000 de locuitori nu-si bat / alearga / chinuie animalele de pe strada. Deci se poate.

Azi, in Istanbul. Tocmai ce coborasem de pe podul Galata unde se aflau la pescuit sute de turci. Rugaciunile se aud din moscheea Yeni (cea din stanga), iar in dreapta aveti moscheea Suleymaniye.

Unul dintre motivele pentru care imi place sa fac fotografii este acela ca, de cele mai multe ori, un mic detaliu schimba intreaga poveste din spatele imaginii, iar un eventual clip video nu ar face altceva decat sa strice orice urma de poveste care ii este permisa privitorului sa si-o imagineze.

Ca si in cazul de mai jos. Intorcand capul, pisica nu a facut altceva decat sa dea un nou sens naratiunii in 24 de biti, iar in cazul in care filmam, stricam totul, batranul fiind, de fapt, din alta lume, neavand nicio treaba cu pisica din fata lui.

Am chinuit 16-35mm din dotare impreuna cu Sutu, salivand totusi dupa 14-28mm cu F/2.8. Ce a iesit insa, vedeti mai jos. Va dati seama din denumire cine/ce. Imi plac de mor!

Uitati-va bine la clipul de mai jos. Ce am urcat in 7 minute cu telescaunul, a trebuit sa mai coboram inca odata pe jos, deoarece buzoianului i-au cazut cheile de la masina din buzunar. Exact. Intr-o semi-rapa.

Drept urmare, fetele, foarte grijulii de altfel, si-au luat talpasita cu Sutu (cand o sa ma fac mare, stiti deja, sunt invidios!), in timp ce Ionut si cu mine am scurmat prin prapastii dupa o amarata de cartela fara de care butonul Start e inutil.

Eu c-un batz, scurmand batraneste prin iarba, frunze, jnepenis si alte intreprinderi de genul asta, Ionut cu o… aplicatie care detecteaza metale, descarcata pe loc de pe AppStore! :-)

Cum oricum ma asteptam (lol), cheile erau bine merci, agatate de un tufis, desi noi eram convinsi (dupa zgomotul care s-a auzit cand au aterizat) ca ar fi trebuit sa se afle sub vreo 2 tone de frunze.

Iata si traseul cu telescaunul, pentru cei care nu s-au mai dat de mult pe un traseu fara depasiri sau stationari neregulamentare, ori accidente. Exact. Nedemn de trafictube.ro :-).

2 copacei in stanga, printre ramurile carora bateau cateva spoturi inspre tavan, mese din lemn masiv, negru, scaune negre cu tapiterie gri (cred), 3 pahare, 2 seturi de tacamuri, un platou, doua servetele si cu mine.

Duplicati treburile astea, in afara e mine, ofc, pana impliniti vreo 3-400 metri patrati, la care mai adaugati inca vreo 400 de metri patrati de bar, un ring de dans, canapele luxoase din piele neagra, cu mese rotunde etc.

Acum ca ne-am obisnuit putin cu locul in care ne aflam, raspanditi prin prejur vreo 200 de persoane, lumea buna a Atenei, de altfel, din cate am inteles, si aveti in fata Vila Mercedes unul dintre cele mai… plictisitoare locatii in care am fost vreodata. :-)

Plictisitoare in ideea in care din sutele alea 2 de oameni, timp de vreo 2 ore au parut ca se distreaza si daunsau exact 4. Persoane. O tipa care nici ea nu stia cum aterizase acolo, 2 animatoare si un animator (sper ca asta era jobul tipul cu abdomenul compartimentat precum cartonul de oua).

Ceilalti nu faceau nimic altceva decat sa plateasca cateva carute cu bani pe seara pentru a se asigura de alte cateva vagoane de bani, in cel mai snob fel pe care l-am vazut vreodata in realitate.

2 tinerei sub 25 de ani whatevaruiau in aceasta dimineata cu pistoale automate in mana prin aeroportul din Otopeni, intreprindere care banuiesc ca ar trebui sa ne faca sa ne simtim in siguranta.

Really?