Vestea buna e ca viața asta a noastră are, sau ar trebui sa aibă, un singur project manager. Noi insine. Si sa o ducem de la A la B după cum credem noi de cuviinta. Iar vestea proasta sunt 2. Nu ne-am născut toți project manageri, si, doi, e destul de greu sa-ți dai seama când se va întâmpla B, ceea ce da ca dracu peste cap toată diagrama Gantt.
Unde vreau sa ajung cu asta? Am observat, si la mine, nu-s vreun ipocrit, ca toată viața încercăm sa schimbam lucruri la noi si la cei din jurul nostru (la asta din urmă m-am lăsat, mi-am dat seama prin liceu de consumul mult prea mare de energie vs. rezultate :-)) in funcție de experientele NOASTRE de pana atunci, experiente care contureaza o anume stare de normalitate. A noastră. Pentru noi.
Si asa descoperim ca e aiurea sa mergi undeva fara sa-ti atarni de gat iubirea vietii, de exemplu, ca doi siamezi de cap, brat si picior. Insa pasii nu au cum sa fie egali. Niciodata. Sa le strici ritmul nu e neaparat evolutie, poate insemna de multe ori o involutie a acelei persoane. Si o spun din proprie experienta, in plus acesta este doar un exemplu, as putea gasi zeci, concluzia fiind insa aceeasi.

Doi kinderi construind un castel pe o plaja din Larnaca
In loc sa incercam sa (ne) schimbam pe (pentru) altii, nu mai bine imbunatatim ceea ce suntem? Prosti, buni, indiferent de cum ne vedem noi in oglinda, ori cum ne vad altii, cu sau fara un simulacru de diagrama Gantt la purtator, a imbunatati un proces al carui deadline nu il avem pare mult mai logic decat o schimbare de traseu care, daca nu iese klumea, nu ar duce decat la frustrari.
Si, pana la urma, indiferent de ceea ce facem, cu totii ajungem sa ne cazam intr-o garsoniera cu usa-n tavan. De ce sa ne incrancenam sa facem lucruri care, intr-un final, pot insemna o pierdere imensa de vreme, cand am putea sa ne oferim noua si celor care ne inconjoara un zambet in plus, libertate in decizii si liniste?
Valabil in relatii, la job, pe strada, pe canapea cu iPad-ul in mana, ori pe plaja, intreprinderi pe care trebuie sa le indeplinim de placere si nu constransi. Face sens?