Acum 20 de ani eram la bunici. Tin minte ca era o dimineata racoroasa si ma uitam zgribulit cum tataie umplea in curte butoaie cu apa rece.
- Ce faci tataie? intreb.
- Uite, provizii, raspunde el in timp ce insuruba capacul de plastic la unul din butoaie.
- Pandele nu speria copilul, se auzi o voce din spatele meu
- E baiat mare, trebuie sa stie. Daca otravesc astia apa?, continua el, schimband butoiul
- Dar ce s-a intamplat? intreb inca somnoros
- Ce rosu e cerul. Cred ca au murit multi oameni si din cauza asta…
M-am intors. Mamaie privea in zare, acoperindu-si gura a ingrijorare cu mana dreapta. Dupa cateva minute m-a chemat la telefon. Era mama care ne anunta ca o sa mai stam la tara pentru inca cateva zile, ca vor incerca sa ajunga si ei si ca e posibil sa facem sarbatorile aici.
[...]
