JorjH si stif sunt cei doi fericiti castigatori ai celor doua vuvuzele date ca premiu in acest concurs pe care l-am organizat cu o zi inaintea plecarii in Africa de Sud.
Gratie internetului mobil provided by Vodafone Romania si cu ajutorul Vivaz-ului de la Sony Ericcson, telefon mobil care a jucat astazi la dublu (atat ca modem cat si ca video camera in acelasi timp :-D), extragerea s-a putut efectua intr-o mica jungla artificiala din curtea hotelului.
Dupa ce m-am intors din Soweto si m-am uitat peste sutele de fotografii facute, in incercarea de a-mi aminti fiecare detaliu al zilei petrecute acolo, m-am gandit ca nu sunt prea deplasat pentru a face o astfel de gluma.
Cred totusi ca am exagerat, deoarece, punand cap la cap toate informatiile primite in aceste zile de la zeci de persoane pe care le-am intalnit si cu care am discutat, asta este doar un nivel de saracie pe care cultura noastra, a romanilor, nu il poate digera corect din prima.
Eu unul, cel putin, am crezut ca persoanele surprinse in imaginile acelea sunt prieteni, ceea ce ar fi justificat din punctul meu de vedere sa-si aranjeze coditele unul altuia sau sa-i scurteze parul copilului, in fata casei.
Nu. Locuitorii de rand din Africa de Sud sunt chiar atat de saraci. Iar in aceasta dupa amiaza, intr-un satuc apropiat unde am ajuns cu iama-nene (da, stiu, revin cu detalii, nu e chiar asa cum se povesteste), am intalnit un frizer mai… instarit, care avea chiar si… firma, fiind in acelasi timp si cizmar si detinator de telefon mobil pe post de telefon public.
Desi eu nu am nicio treaba cu japoneza, iar samuraiul prezent aseara pe Royal Bafokeng Stadium (Rustenburg) nu cunostea alta limba decat cea pe care a invatat-o de la parinti, ne-am imprietenit si am ras cateva minute bune impreuna, pana am ajuns sa ne tinem de burta si sa ne doara obrajii.
Ideea e ca am intrat azi noapte in contact cu atata amar de omenire din atat de multe colturi ale lumii, incat nu imi mai aduc aminte pentru ce am ras impreuna cu japonezul din clipul de mai jos. Poate pentru ca eu ii povesteam despre o gramada de lucruri pe care el nu le intelegea? Sau invers? =))
Nu imi dau seama, insa am ramas cu 3-4 flash-uri de memorie, in care ne deplasam impreuna, cu bratele petrecute dupa umarul celuilalt, catre un alt grup de suporteri japonezi care dansau si scandau Ja-pon! Ja-pon! Ja-pon! Ja-pon! Ma bucur ca am fost totusi pe faza si am reusit sa suprind momentul in care l-am cunoscut.
In ciuda faptului ca este foarte posibil sa fi fost sarit bine de 70 de ani, iar afara erau ~0 grade C, el venise pe stadion imbracat intr-un costum de samurai pentru a-si sustine echipa si pentru a se bucura alaturi de ceilalti suporteri de fiecare data cand Japonia isi marca teritoriul in poarta europenilor din Danemarca.
Si l-au marcat de 3 ori, spectaculos de fiecare data! Dupa fluierul final, l-am cautat pe batranel in galerie si l-am regasit intr-un colt, plangand. Era atat de fericit! Nici Ja-pon! nu mai era in stare sa scandeze. Mi-a ridicat palma dreapta pentru Hi5, dupa care le-am strans puternic, intr-un singur pumn, pentru ultima oara.
Rupti de frig, de altfel.
There are some things money can’t buy. For everything else, there’s MasterCard.
“The Priceless Campaign“, MasterCard Worldwide
Exact asa a spus si Fifa, anul acesta. There are some things Mastercard can’t buy. For everything else, there’s Visa.
Cu siguranta va ramasesem dator si cu o explicatie video pentru asta:
Adevaratul meci de aseara a fost in tribunele stadionului din Rustemberg, nu pe teren. Adevaratul meci a fost in afara stadionului, printre suporteri, nu pe teren. Adevaratul meci de aseara a fost in sufletul suporterilor Mexicului, suporteri care NU au fost tristi pentru ca echipa lor a pierdut in fata Uruguay-ului.
Au dansat, au cantat, au baut si, dupa ce s-a terminat partida, au inceput deja sa scandeze Nu face nimic Mexico, nu face nimic! O sa i-o tragem Argentinei!, chiar daca sunt constienti ca vor manca bataie ca la balamuc. Sunt insa multumiti ca au ajuns pana aici. Am vorbit cu o gramada de mexicani ieri, dua meci. TOTI erau fericiti. Fericiti ca s-au calificat, insa si mai fericiti pentru ca erau impreuna, CU ZECILE DE MII, pe Rustenberg. Pentru echipa lor!
Sincer, am trait clipe care cu greu pot fi redate chiar si publicand content video.
Se spune ca are efect si daca puneti pauza si atingeti monitorul in dreptul nasului. :P
Cateva coordonate pentru informatiile din clip:
a) Robert Broom – paleontolog din Africa de Sud
b) Mrs Ples – craniu de australopitec (intre 2 si 3 milioane de ani)
c) Sterkfontein Caves (Strong Spring in limba Afrikaans) – Sit arheologic in Africa de Sud
