Am urmarit aseara pe Antena 1 cateva minute dintr-un show care se pare ca e de succes in trustul Intact (scuze dar nu stiu numele prezentatorului) in care se dezbatea nevoie mare curentul EMO. Invitati cat curpinde studioul printre care si 2 copii, un baiat de vreo 16 ani si o fatuca cam dolofana. Ok, recunosc, grasa rau!

Povestea o stim cu totii. O fata de 12 ani a luat hotararea sa isi puna capat zilelor si s-a aruncat de la etajul 10. Nici nu vreau sa ma gandesc ce a simtit la impact. Brrrr.

Colac peste pupaza a mai lasat si un bilet prin care ii explica mamei ca nu mai vrea sa fie o povara pentru ea.

In acelasi timp, vecinii, colegii si toti cunoscutii fetei spuneau ca se imbraca ciudat, incepuse sa consume alcool, sa fumeze etc. Era EMO.

Revenind la emisiunea de pe A2, ma uit cum cei doi pustani o tin copacel pe a lor. Emo in sus, emo in jos. Cultul Emo, muzica Emo, vestimentatia Emo, frizuri Emo, comportament Emo. Imi aduc aminte de vremurile cand eram in liceu si zambesc. Aveam parul lung, purtam blugi 3 sferturi taiati pe toate partile iar pe fund scria KISS ME in timp ce partea din fata era ocupata de Metallica si Queen.

In mare aveam aceleasi “probleme” ca si ei. O iubeam pe Mihaela de la G (cred ca era G), aveam o frizura dubioasa pentru statura mea (faceam sport de performanta), ascultam muzica rock, ma imbracam ciudat si urmaream cu amaraciune concertele Queen pentru ca murise Freddie Mercury si mi-as fi dorit sa il fi vazut live, intr-un concert in Romania.

Problema acestor tineri nu sta in curente precum EMO. Parerea mea e ca acestor tineri le lipseste respectul fata de parinti si educatia, cei “7 ani” fiind acum presarati de nevoi de-a dreptul tampite. Un copil nu se mai joaca. Vrea telefon mobil la gradinita. Un copil nu mai coloreaza. Vrea Adobe Photoshop!! Un copil nu mai vrea in fata blocului ca ceilalti copii de varsta lui. Vrea cu Audi la mare.

Unde ajungem cu asta? Ajungem sa dam societatii una bucata copil super dotat obisnuit cu tehnologia si adaptat noilor “cerinte” insa apar si monstrii ca cei descrisi de Zoso in Despre elevi batuti de profesori, penultimul paragraf, “Cum e azi?”.

Copilul din ziua de azi nu are cu mult mai multa libertate decat libertatea pe care o aveam eu acum 20 de ani. Copilul din ziua de azi are o mare problema de responsabilitate, respect, modele de viata si gestionarea unui volum mare de informatii pe care noi, cand eram de varsta lor nu il aveam.

Parintii lor au cu mult mai multe probleme decat aveau ai mei cand eram eu mic. Parintii lor au cu mult mai putin timp pentru ei decat aveau parintii mei. Parintii lor incearca sa suplineasca lipsa fizica prin metode ce duc la ceea ce vorbeam aici, acum aproape un an de zile! Parintii lor poarta toata vina iar aceasta vina tind sa cred ca vine odata cu neadaptarea la capitalismul mult ravnit.

Faptul ca 10 copii EMO se cresteaza cu lama pe brat sa atraga atentia cat de nefericiti sunt nu ma impresioneaza prea tare. Sunt 10 copii cretini cu niste parinti si mai cretini. Faptul ca o copila se arunca de la etajul 10 crezand ca asa isi rezolva nu stiu ce problema, imi ridica un semn de intrebare la adresa parintilor insa se bate fierul prea mult pentru un rahat, timp in care:

• La Sibiu, Un adolescent violeaza o copila de 5 ani dupa care o transeaza si o arunca intr-un rau.
• In Arad un copil de 13 ani si-a injunghiat mortal prietenul de 16.
• Un copil de 11 ani ucide o fata de 3 ani pentru a vedea cum sta treaba cu moartea. In ziua de Paste!
• La Suceava o alta copila de 7 ani e violata si ucisa de un tanar iar la final aruncata intr-un parau.
• In Gorj un tanar de 17 ani violeaza, talhareste si ucide o femeie de 78 de ani.
• In Iasi dispare o adolescenta dupa ce ameninta ca se sinucide. Are 17 ani.
• La Arad o tanara de 22 de ani a incercat sa isi puna capat zilelor deoarece suferea din cauza ca tatal ei era plecat la munca in Anglia. E in coma acum, lux pe care studentul care s-a aruncat in cap de la etajul 5 in Regie, nu il mai are. A murit!
• La Focsani o fetita a fost gasita moarta la groapa de gunoi.
• Parintii se comporta de minune si in mediul rural. Am scris despre asta in cateva reprize pana mi s-a acrit.

In fine… cam asa s-a distrat tineretul la noi in Romania saptamana trecuta. Nu am enumerat toate party-urile pentru ca erau prea multe si nici muierile tinere ce s-au sinucis cu copilul in brate, ba aruncandu-se de la etaj, ba in rauri, lunile astea.

Ce rost are atat timp cat stim unde e problema??

Si ca sa revenim la ea, eu cred ca aveti dreptate! M-ati convins!!! Problema sta in acest curent EMO!! Fira’ti ai dracului cu frizurile vostre! Ati tampit poporul asta! Boilor! Criminalilor! Neintelesilor!

Azi cand veneam spre munca am surprins un lucru care practic ne defineste ca natie. Cum nu suntem un popor bogat mai facem si greseala de a ne lupta haotic cu o mentalitate si o educatie de oameni nascuti si crescuti saraci.

Daca va aduceti aminte, generatia noastra a crescut cu o ochii beliti in “almanahul” Neckermann. Ce fericiti eram… si ce nerabdatori asteptam un an de zile pentru urmatorul! Privind din alt film, ne dam seama acum ca ne uitam practic la un rahat de anuar al unui supermarket din nemtia. Pentru acele vremuri era insa cel mai tare Almanah si tin minte cum devoram luni intregi paginile de electronice si de lenjerie pentru femei (:P)! Le stiam pe deasupra si vorbeam la scoala despre asta.

Pe vremea cand doar Dacia circula pe strazile Romaniei ne curgeau balele cand vedeam “masini straine”. Lada, Skoda si rulote. Polonezi, gen, care ne-au umplut ani de zile obrajii de guma Turbo. Acum generatiile gumei Turbo manca salam, locuiesc cu parintii sau cu chirie intr-o garsoniera obscura insa conduc masini de 20.000 de euro luate’n credit. Audi, VW, Mercedes, Opel, nici nu mai conteaza. Cea mai scumpa masina pe care ne-o permite creditul + ceva bani imprumutati, pe aia o cumparam dupa care dam sfaturi despre cum poti sa iti cumperi cea mai potrivita masina. Aia pe care ai cumparat-o si tu, gen. Din experienta, soro!

Jmecheria e ca intotdeauna vom avea un sac de cartofi de carat cu masina aia. Intotdeauna trebuie sa mergem sa varuim “la mama” si vom cara o scara, 3 galeti cu var lavabil si 4 bidinele vechi de 15 ani in portbagaj. Sau un covor! Vine Pastele ce pizda ma-sii. Facem curat! Intotdeauna se va gasi un frigider de cumparat si cum in tot neamul e doar BMW-ul lui Costel ghici cine va aduce de la Carrefour minunatia tehnologica de 25 de milioane cu afisaj electronic care va raci cu o perfectiune de invidiat o sticla de 2L de American Cola sau Adria?

Ati ghicit. Costel, cu BMW-ul, desi stie ca un taxi l-ar aduce cu 30 de lei si daca isi sparge un far cand incarca frigiderul va scoate probabil inca 25 de milioane din buzunar, exact cat a costat frigideru’. Dar ce mai conteaza? Da o tura cu BMW-ul!

Bravo de pula lui, cum ar spune var’miu insa tind sa cred ca generatia noastra va muri saraca. Si proasta. Asa ne-am nascut si invatam greu. Ne complacem in rahat pentru ca mediocritatea am lasat-o in urma de mult, vorbim inainte sa gandim si intotdeauna stim. Fotbal, politica, sanatate, administratie, protectia sociala, sport, you name it! Suntem destepti! Prost esti tu, ba!

Acum cateva zile imi faceam curatenie in Google Reader (aplicatie web cu ajutorul careia poti urmari cu usurinta publicatii online si bloguri). Motivatia o gasiti tot acolo. Ideea e ca devine la un moment dat plicticos sa stai sa urmaresti aceleasi orgolii ieftine si copilarii ipocrite.

Azi scriu despre bloggeri, dupa cum spune si titlul, printre cifre si orgolii.

Cuvant inainte

In 2008, bloggerul roman vrea sa aibe autoritatea lui Zoso in blogosfera, cunostintele lui Bobby Voicu in ale pro-blogging-ului, dezinvoltura si prezenta in public a lui Radu Ionescu, sa fie pozitionat la carma industriei online inca de la inceputuri precum Orlando, sa foloseasca sursele lui Comanescu, sa detina rss readerii lui John Chow si sa fie muncitor precum Dan si, poate, Piticu.

Bloggerul lui 2007 ajunge in 2008

S-a schimbat modificarea! Daca in 2007 blogosfera a fost zguduita de a gasi metode de monetizare, de infatuarea presarata inegal de catre Digg si de a provoca controverse, singura metoda folosita pentru a putea obtine o oarescare autoritate, bloggerul lui 2008 vrea pe langa bani si autoritate + recunoastere insa intrebarea care se pune e legata de actiunile pe care le-a intreprins bloggerul in ultimii ani (sau an) pentru a-si consolida o pozitie si de a face un ban in plus. Deci ce facut el pana acum?

- a epuizat aproape toate viralele de pe youtube si a obosit sa mai caute altele.
- a epuizat toate metodele de a face bani pe care le-a gasit prin preajma (adsense, adbrite, neogen etc).
- a epuizat toate tagurile gen: sex, porno, pr0n. E deja “bifat” de catre google si se intreaba de ce adsensul ii raporteaza clicks de 0c. Don’t worry, it’s just magic!
- identitatea e doar o gluma si s-a preferat anonimatul. Paginile “despre mine” au fost mereu vraiste.
- nu a anticipat niciodata acest moment si a scris foarte rar lucruri decente, documentate si de durata.
- se gandeste doar la digg si vorbeste impatimit despre SEO, online marketing, viral insa putine informatii le gestioneaza corect.
- nu e in stare sa-si defineasca targetul sau macar sa munceasca pentru el.
- a imbratisat marketingul OTV insa acum ar vrea macar autoritatea Realitatii.
- nu se documenteaza si isi da cu parerea deseori in domenii in care nu are nici macar un minim bagaj de cunostinte.
- nu invata niciodata desi ar avea de unde. Acesta este un exemplu. Mai avem un altul aici…
Mai continuati si voi…

Furt de pe bloguri de la Zoso.ro la Fulgerica.com

Zoso a punctat in nenumarate randuri si pe buna dreptate furturile de pe bloguri. In speta de pe al lui, propriu si personal insa a dat inca vreo 2-3 alte exemple de-a lungul timpului daca nu ma insel. Nu-s multe insa ideea de baza e ca televiziunea, ziarul sau revista ce a facut acest lucru scoate in calupul de stiri / editia respectiv(a) de pe urma articolului cu picina cat scoate un blogger bine platit in 2 ani sau chiar mai bine si aici orgoliul unui blogger e vizibil lezat.

Mai sunt discutii avand agregatoarele ca tinta a furturilor de pe bloguri. Ultimul care imi vine in minte e cel legat de acest articol pe care event365 si l-a insusit 100%, fara backlink. Problema s-a remediat imediat ce a aparut aici.

Acum cateva zile insa Paul aka Fulgerica.com atinge o noua cota a furtului. Omul afirma ca televiziunile au avut anumite stiri pe care, spune el, le-a promovat primul pe blogul personal. Ne referim la 2 filmulete, virale in genere. Supararea omului e ca nimeni nu a citat… sursa. Hopa! Sursa persoanei ce a “nascut” un viral luand in considerare ca el e cel care intradevar l-a descoperit (aici ii dau default pentru ca nu am timp sa fac politie toate creditele insa nu face obiectul discutiei de fata).

Nu iau apararea televiziunilor (si Paul, te rog, nu mai face asocieri cand stii ca nu ai nici un argument) insa ridic un semn de intrebare. De cand se citeaza promovarea unui viral? Sincer! Vorbim de 2 filmulete copiate si rascopiate de jdemii de oameni prin youtube, mail, YM, you name it! Cum citezi primul om care a promovat un… viral? Fulgerica mai afirma ca televiziunile de la el au copiat. Virale :). Nu ti se pare putin cam deplasat? Sursa: “un var primar, de la maica-sa de la servici, prin fiul unei colege care a citit la scoala pe fulgerica.com”?

Deplasat pentru ca pana la urma toti vreti sa vorbim in cifre si sa ne raportam la trafic.ro! Ok! 0,0025%, zic. Atat insemni tu, fulgerica.com, in ultimele 7 zile pe netul romanesc pe care il auditeaza trafic.ro. Vrei si un grafic facut intr-un 1 minut?

Dupa cum vezi lipsesti. Ai bounce rate de 65%, subiecte targetate pe publicul tinta al Libertatii si Evenimentului Zilei in timp ce singura strategie de marketing e viralul.

Vrei autoritate? In ce domeniu? Vrei recunoastere? De ce? Acum aproape un an erai plin de verva si blogger de succes. In 4 luni…

Dar de la a fi descoperit pana a-ti mentine cititorii pe blog e cale lunga. Conteaza mult si contentul expus..

Ia sa calculam. Atunci iti dadeam un pronostic de 20% crestere dupa trecerea fenomenelor digg. Trece aproape anul si daca renunti la anumite mondenitati scazi sub traficul initial (Joi, 14.06.2007 1.534 4.508 -9,07%) vs (Joi, 21.02.2008 2.283 6.419 +10,56%). Deci… how comes?

Nu o sa fi niciodata un blogger mai bun decat piticu.ro, de exemplu, care fotografiaza, se filmeaza, isi da cu parerea si combate. Irelevanta inteligenta articolele lui, unele fiind de-a dreptul cretine, insa omul invata din asta. Nu o sa ai niciodata un blog mai destept ca al lui Dan chiar daca mai scrii tech pentru ca nu aprofundezi nimic si esti superficial.

Una peste alta ideea e simpla. Ca bloggeri suntem prea MICI pentru un VIRAL care prinde si pe care multi altii il vor promova la randul lor si asa ajunge si stire de TV. Sa fiu subiectiv, www.protv.ro isi promoveaza destul de mult “Stirea ta”: “Ai imagini spectaculoase? Ai informatii care ar putea deveni o stire? Trimite-le aici si le poti vedea la Stirile Pro Tv!” si (ca sa fiu subiectiv) cel putin la protv.ro, nu stiu la altii, editorii au destul de multa munca pe destul de multe proiecte ca sa mai citeasca si Fulgerica.com ;).

In plus, esti ipocrit. Si asta o stim amandoi si ti-am scris si la tine in comentarii. Sunt multi “Fulgerica” care “plang” pentru ca fulgerica.com nu i-a citat si, culmea, ProTV-ul ar fi unul din ei. Ironic sa te ridici chiar tu, chiar acum, nu crezi? :)

Concluzii finale

Disclaimer: Cu Fulgerica nu am nimic. Am spus-o si in postul din iunie 2007 si o spun si acum. De altfel am intretinut si eu o perioada un blog de “monden” pe care m-am jucat putin SEO. A fost si ramane in continuare o provocare sa te joci cu keywords gen “Britney Spears”, “Paris Hilton” sau “Valentin Elizalde” intr-o piata atat de populata de ele… Am si castigat dar am si pierdut pentru ca domeniul mi-a fost banat de adsense si imi pare rau pentru el insa blogul inca are 5000 unici pe zi.

Revenind la Fulgerica, el e doar un exemplu dintr-o serie de bloggeri cu viziuni inguste asupra anumitor aspecte si putine cunostinte de online, in opinia mea. Ma uit la cat am scris si imi aduc aminte de cuvitele lui Marie Jeanne: “Asa, asa! Scrie cu furie!” :)).

In the end it’s all about the money, pride, popularity and/or vanity. Le vrei? Asculta sfaturile lui Bobby si munceste petru a obtine ceea ce vrei altfel ajungi sa zici ca “blogurile sunt de cacat”, nu Fulgerica? Bloggere cu autoritate si greutate, gen. ;).

Si poate ati sarit peste inceputul acestui articol…

In 2008, bloggerul roman vrea sa aibe autoritatea lui Zoso in blogosfera, cunostintele lui Bobby Voicu in ale pro-blogging-ului, dezinvoltura si prezenta in public a lui Radu Ionescu, pozitionat la carma industriei online inca de la inceput precum Orlando, sursele lui Comanescu, rss readerii lui John Chow si sa fie muncitor precum Dan si, poate, Piticu.

Parerea mea.

Later Edit: Cititi si acest comentariu al lui Alex Brie legat de noul lui proiect news.alexbrie.net. Suntem inca mici insa unii mai sunt pe deasupra si orgoliosi fara nici un merit si ipocriti pentru ca nu cere de mancare, as adauga eu.

Problema cu blogosfera de la noi e ca.. suntem multi si inca mici. In afara de Manafu si Zoso, nu are nimeni peste 1000 de abonati.

Ma gandesc in sinea mea ca orice barbat ascunde in el o oarescare doza de misoginism. Aceasta doza poate fi maxima (ca a lui Zoso), medie (p’aci ma’nscriu eu in cursa, cu voia dumneavoastra) sau egala cu zero.

Aici l-as recomanda pe Sergiu Biris numai ca fetelor… potoliti-va caii, baiatul e luat. Si din cate am vazut… e bine rau la el in Cluj! Mai ca m-aa uita vreo 30 de ani pe acolo!
[...]

… si ma dispera fiintele care nu inteleg lucrurile evidente. Am stat de multe ori si m-am gandit ca e posibil sa ma fac greu inteles. Totdeauna pun problema la mine si incep sa cred ca din cauza asta intarzii foarte mult sa trag o concluzie impotmolindu-ma mereu in argumente. Am actionat gresit, am gandit prost, nu am explicat destul de clar, argumentele mele sunt bune de sters la fund e.t.c.

O fosta prietena, zero in calculatoare, imi spunea dinainte sa nu ii mai explic de la “buton” si sa incerc sa fiu mai scurt. Nu am putut, nu se supara si nu i-a parut rau. Intre timp am inceput sa fiu mai zgarcit in cuvinte si sa dau explicatii mai concise. Timpul bata vina. Trebuie sa devii multitask altfel crapi. Dar… copii este rai si o tin cretinei pe a lor.

Plecand de aici ma mai dispera si fiintele care tin mortis sa iti explice aceleasi chestii de 100 de ori si in acelasi timp nu vor sa asculte macar o silaba din ce zici tu. Sa mai si proceseze… e realmente maxim de dificil.

Zilele astea m-am enervat. In public. E un sentiment pe care nu l-am mai incercat de prin anul II de facultate. Sa tot fie vreo 10 ani de atunci. Sa te enervezi si sa iti pierzi timpul in certuri si in mizerii nu e nici pe departe una din motivatiile zilelor mele iar problemele incep atunci cand apar persoane ce se hranesc din asa ceva. Sau cel putin dau impresia. Si in plus nu ai nimic de castigat iar din afara se vad doi prosti indiferent de inteligenta fiecarui participant si tema aleasa.

In aceasta idee declar public pentru cei care inca nu si-au dat seama ca sunt o persoana care uraste certurile si mizeria. Nu ma intereseaza problemele personale ale altora asa cum problemele mele personale nu ajung sa medieze discutii iar de cunoscut le cunosc foarte putine persoane. Indiferent de ce mizerii se intampla in viata unuia sau altuia eu nu stau sa aduc aminte de ele sau sa ma intorc la ele iar daca trebuie sa fac o treaba sunt acolo. Dar nu ma fute la cap!

Si nu imi adresa injurii de mama…

***

Ca tot am ajuns la teme interesante va vine sa credeti ca exista persoane in fata carora daca nu iti aduci concursul la o oarescare cearta incearca prin orice metode, toate publice!, sa te provoace si ajung sa te faca nesimtit daca nu vrei sa participi la ele si taci pentru ca altceva mai bun nu gasesti de facut in acel moment?

***

Mark my words. Romania in tranzitia ei de lunga durata aduna sociopati si nefe-uri garla in ciuda faptului ca, si ma citez, “strada e plina de falusuri in erectie! Asezati-va comod si ignorati-ma!“.

In alta ordine de idei nu ma scuzati ca nu ma fortez ca multi sa caut motiv sa zambesc in fiecare zi. Nu ma scuzati ca sunt entuziast in aproape tot ceea ce fac. Nu ma scuzati ca nu particip la mizerii. Nu am nevoie de prietenia sau atentia voastra pentru ca eu oricum v-am taguit scarbe si va ignor. Pana descopar vreun plugin sa fie compatibil cu mine si sa scot tagurile… incercati pe cat posibil sa nu ma bagati in bezna voastra.

PS. Si poate aveai dreptate D. Ma cenzurez. Because sometime it’s pointless!

Poate sunt eu mai de moda veche dar imi este din ce in ce mai greu sa spun despre cineva ca imi este prieten. Amic, cunoscut, vecin sau coleg e ok. Prieten? Very difficult. Pot spune in schimb ca de-a lungul vietii am avut / am 4 prieteni.
[...]

RESEMNARE s.f. Actiunea de a se resemna ai rezultatul ei; sentiment de acceptare senina a unei anumite situatii dificile.

INDIFERENTA‚ s.f. Stare, atitudine manifestata prin lipsa de interes fata de cineva sau ceva. Insensibilitate, nepasare, raceala. [< fr. indifference].

[...]

Bai asta care iti pune tactu GPS pe rucsacelu’ de la scoala, care filmezi profesoara de romana cum mananca bataie sau care iti suna telefonul mobil in penarul cu carioci pentru ca esti de-abia clasa I… si noi ne distram cand eram ca voi ce Doamne iarta-ma sunteti in fiecare zi nemultumiti aaa???
[...]

Otra vez me voy de mi casa. No me alegro de eso pero es algo que “hay que hacer”. Toda la vida estas corriendo, intentando hacer cosas por que “hay que hacerlas”. No se. No creo que el sentido de la vida consiste en hacer lo mejor posible para tener un plastico muy gordo en tu bolsillo. O para tu vanidad. Hacemos pocas cosas para nosotros… Muy pocas! No me crees… Intenta acordarte cuando has amado la ultima vez con todo tu corazon. ¡Como un loco! Con todo tu cuerpo. Con toda tu respiracion… ¡Simplemente volando de amor! Intenta acordarte cuando has salido la ultima vez en la llueve de verano mirando o sintiendo las gotitas de agua. Feliz de cada gota de agua que esta limpiando tu cara. Intenta acordarte cuando has cogido la ultima vez una flor solamente para mirarla… para ver si es la mejor del mundo o para sentir su olor… Casi nunca eh?
La vida es muy simple. Casi que no hay cosas mas simples en ese planeta. No entiendo por que cono hay que ¡complicarla! Por que hay que olvidar que tambien estas respirando el aire cada di­a. Por que hay veces cuando debes dejar todo y decir “Bueno. Me caguen la mar. ¡Me voy!” cuando en realidad quieres quedarte. Y quieres quedarte por causas de tu corazon. De tus sentidos y necesidades como ser humano.

Otra vez debo dejar mi casa, mi ciudad… y los amigos que no los tengo. Me acuerdo amigos que tenia y cosas que pasaban hace anos. Me acuerdo chicas que amaba como un loco y que me han dado tantas cosas pero en poco tiempo… Miro arriba. Nada… Familiares tengo pero prefiero no llamarlos si necesito algo. Ahora miro en mi­ alrededor… Pocos amigos. Es verdad, muchos conocidos pero pocas personas que las puedo llamar amigos. Pocas, muy pocas… Y no es solamente mi opinion.

Otra vez debo dejar mi casa. La casa donde creci­ y que me daba casi todos mis recuerdos. Me acuerdo a mi papa fumando en la ventana de la cocina o preparando comida. No hablaba mucho pero siempre lo hacia con mucha calma. No me lo acuerdo gritando. Creo que tengo su calma en todo y me alegro. Mi padre murio. Murio cuando teni­a 18 anos. Exactamente en el momento cuando puedo decir que necesitaba un padre. No se… para poner una corbata o darme consejos sobre la vida. Pero se fue. Me acuerdo a mi madre pintando cuadros de flores en el balcon o resolviendo problemas de matematicas. Ha luchado toda la vida para nosotros. No me la acuerdo en ningun momento cuando yo necesitaba algo, diciendome “no” o “no se”. Teni­a una energi­a como no he visto jamas a otra persona. Tampoco podras decir no si tenia alguna propuesta o idea. Pensando en mi madre no le puedo pedir a Dios salud o suerte. Le pido siempre que me da la fuerza y el estilo de vida muy simple y calculado de mi madre. Su amor para sus ninos y el corazon capaz de dar casi todo sin pedir ni un puto duro. Murio hace un par de meses, este ano. Mecacis. Argggh.

Eh… Bueno. Lo tengo muy claro. Otra vez voy dejar casi todo. No se. No creo que tengo mucha experiencia de vida pero salgo de casa y tampoco veo muchas personas que parecen que la tienen. Todos estan enganchados en cosas cotidianas y casi nada mas. Ni una luz en sus ojos ni nada. Hay veces cuando la vida te parece una mierda. Es verdad. Te da la espalda varias veces y no te consulta entes. Aquí se hace la diferencian pero hay que luchar por tus necesidades y sentidos tambien. No solamente por que hay que hacer algunas cosas.

Creo que estoy cansado de correr tanto. Creo que quiero quedarme y estoy esperando. ¿A que? ¿A quien? Y tambien creo que lo tengo predestinado.
Toda la vida caminare¦

Acum aproape 2 ani viata mi-a luat o intorsatura nu prea fericita. Am fost nevoit sa ma adaptez rapid, sa imi refac toate planurile, sa imi schimb locatia, sa fac job-uri care nici prin cap nu mi-ar fi trecut vreodata si intr-un final sa ajung sa traiesc intr-un mediu in care nu ma regasesc.

Vad in fiecare zi oameni cu idei fixe si putine in ceea ce priveste lumea ce ii inconjoara, oameni a caror scara de valori e stabilita de “gura satului” desi nu ar recunoaste nici platiti dar care o tin sub lupa mintii 24/24, oameni ce se cred interesanti cand iti adreseaza un apelativ de gen “directore” vazandu-se apoi stanjeneala in privirile lor cand nu le dai prea multa atentie dar tragand puternic aer in piept, indreptandu-se de spate a superioritate cand le intorci un zambet si le intinzi mana. Daca ies, incerc sa tac pentru ca nu stiu daca are sens sa intervin in discutii. Sunt previzibile de cele mai multe ori, chestiune care ma irita mai rau ca prostia. Daca intervin se incheie cam orice discutie. Nu ma pot abtine sa nu fiu ironic… si asa am ajuns sa pot verifica autenticitatea multor proverbe romanesti precum “Prostul nu e indeajuns de prost pana nu e si fudul”.

Din cauza faptului ca m-am transformat intr-un introvertit incerc sa imi gasesc preocupari care sa ma solicite intelectual in momentele de repaus (fizic) si astfel mintea nu imi inceteaza sa imi lucreze nici macar 1 secunda dupa cum spuneam si cateva posturi mai inainte si probabil am o moaca foarte preocupata care nu inspira nimic si din cauza asta lumea are impresia de multe ori ca sunt probabil nervos ceea ce ii tine un pic detasati si ma scutesc de o gramada de discutii inutile. Hurray! …

Cam asa ajung sa imi petrec majoritatea timpului liber pe internet lucrand la proiectele care in sfarsit (dupa 6 ani de one-man-show si de a fi autodidact cand cu adevarat iti place ceva) au inceput parca sa capete contur, sa fie multumitor de profitabile; o alta ipostaza in care pot fi vazut este cu aparatul foto de gat incercand sa surprind linistea si calmul pentru a-l aduce in viata mea.

Si da. De mute ori am nevoie de suport care am observat ca 90% este de fapt auto-suport si ca 100% il gasesc in conversatii simple sau idei simple despre viata. Azi, mancandu-ma curiozitatea si sapand un pic prin bloguri (veti afla la momentul potrivit ce cautam) am ajuns sa citesc “You’ve got to find what you love.” un discurs al lui Steve Jobs (tot la momentul potrivit veti afla si de la cine l-am preluat). Cuvinte care inspira.

Later Edit:
Discursul lui Steve Jobs a fost preluat din chiar prima insemnare a lui Radu Ionescu. Vad ca in aceasta dimineata Radu a cautat si inregistrarea video. Probabil imi citeste blogul :P.
Vizionare placuta. Merita 100%.