Saracuta… Nu mancase din vara!

Mi-as fi putut incepe invataturile parenetice imputandu-i limitele, incapacitatea de a transcende sau chiar natura umana pe care se zbate ca stiuca pe uscat sa o depaseasca. Din pacate, la nivelul sau (pe care si limaxul l-a depasit din pleistocen), se afla prea aproape de adevar pentru a-l percepe. Sa ne indepartam putin, precum pictorul si sa studiem atent imaginea de ansamblu.
[...]

Vezi fata? Nu te cuprind remuscarile sa clefai mana care te-a consacrat?

Baiatul visurilor noastre pot fi multi.

Cati nu bifeaza sarguincios de birocratic casutele “destept”, “spontan”, “frumos”?

Sunt cate unii insa, care vin cu un al dracului de ceva in plus, pe care eu, in intelepciunea mea, l-as numi farmec.

Ei bine, pentru bonusul asta, merita toata atentia mea. Si a voastra, desigur.

si pe Trilulilu.

… impreuna cu La Boquita Maldita si Ssssssssimina. Ca sa nu va mai aud ca nu stiti cine e La Boquita si sa nu comentati la posturile ei de pe acest blog si nici pe ea sa nu o mai aud ca nu e vedeta si ca nimeni nu o face vedeta.

(Urmeaza un film pe urcat pe trilulilu.ro. Nu apare? Vezi youtube.)

PS. Sar’na mamei Boquitei Maldite! Stiu ca ma cititi si va promit ca o sa fac o vedeta din fiica dumneavoastra! O sa vedeti…

Invoc cuvantul SANTAJ si va aduc la constiinta ca nu ma refer la demersurile mele de a ataca urmatoarele alegeri si de a candida independent la presedentia Romaniei!

Plec de jos si ma gandesc ca nici macar in blocul in care stau de moment o eventuala candidatura s-ar solda cu un esec total si nu neaparat din cauza imaginilor ce urmeaza ci pentru ca doamnelor, domnisoarelor, prietenelor, amantelor, iubitelor, fostelor, admiratoarelor, citotoarelor si vreo 3 golani ce isi mai arunca privirea pe aici, in acest bloc sunt cel mai tanar!!! Media de varsta e undeva pe la 70 de ani!

E bine totusi pentru ca nevasta nu ar avea unde sa apeleze pentru a repara intrerupatorul de la baie… Ha, ha, ha. E rau pentru ca toata incercarea mea de a boicota in nenumarate randuri adunarile Comitetului de conducere (Nu radeti! Chiar am asa ceva in bloc!), condus de un ex-procuror, sef de nu mai stiu ce si inca vreo 4-5 functii de mare angajament acum 40 de ani si ale Administratiei, prezidata de o Doamna Administrator, se vor narui odata cu publicarea in ziarul Gandul a fotografiilor ce vor urma!

Totul s-a intamplat joi noapte cand am fost tarat impotriva vointei mele intr-un cel mai ostil si depravat mediu cu putinta in care nu stiu ce mi-au pus in Cola (e dubios cum de am baut Cola in paharele acelea mici…) dar am primit pe adresa redactiei cateva poze insotite de un mesaj clar scris cu litere taiate din fituica aia gratuita ce se distribuie prin metrou:

Amice, orice ascensiune a ta se va solda cu un esec. Te vom folosi la momentul potrivit.

Din cauza stresului nu am mai iesit din casa de ieri incercand sa ma adun… Am zacut in pat pana acum cateva minute cand am decis totusi sa fac un susu, sa bag inca o masina de spalat si sa mananc ceva inainte de a sucomba de foame in somn.

In orele ce urmeaza o sa incerc sa inteleg utilitatea fierului de calcat si a mopului… timp in care v-as ruga sa imi spuneti cum as putea sa rezolv problema aceasta ce ar putea sa imi blocheze definitiv si iremediabil ascensiunea mea in societate! E crunt sa se termina brusc la doar 29 23 de ani, fetelor!

In nu cea mai fericita seara din viata mea, se gasi Adi, supranumit “The Tzar”, zis si “Homer al nostru”, sa-mi depene pe Messenger “Povestea paianjenilor zburatori din Grozavesti”, ca sa-mi mai aline revolta camusiana. Dupa cum veti vedea, acestei tinere sperante a avocaturii romanesti, talentul narativ ii prisoseste, astfel ca se lansa intr-o remarcabila epopee pe care am zis sa v-o impartasesc. Student emerit la Drept, tanarul nostru ardelean, isi trage seva inspiratiei din cunoscutul complex Grozavesti. Asadar:

“Povestea noastra incepe demuuuult, demuuuult pe cand facea plopul pere si rachita… aurolaci, intr-un cuvant, acu’ vreo doua zile, intr-un loc uitat de lume si timp: Grozavesti (nume predestinat de altfel, unde multe Grozavii se petreceau).

E, intr-o zi, doi feti frumosi (cei drept, nu erau chiar Brad Pitt, dar oricum baieti de treaba) au plecat din camera 007 (pe care am parasit-o eu de altfel pentru apartamentul prezidential de la etajul 4). Dupa cum stiti, parterul are gratii. Pe la orele 7-8 dimineata, pe cararea care duce spre caminul E, au aparut doi aurolaci (pesemne forte ale raului, niste zmei in versiunea moderna). Dupa un pic de efort, au reusit sa indoiaie grilajul si sa forteze geamul cu ranga (unealta becaliana, atat de la moda acum) si sa intre in pestera lui Ali Baba, de unde, ca sa-l citez pe agentul de politie roman, “au sustras mai multe bunuri, printre care un casetofon si suma de 60 RON”.

Acum, vedeti dumneavoastra… acrobatii nostri, agilele pantere, s-au urcat pana la etajul 1, de unde au sustras, profitand de geamul deschis, o alta suma de bani. (George Clooney, auzind aceasta, s-a hotarat sa vina in Grozavesti sa toarne filmul “Ocean’s Eleven”).

Cam asta ar fi basmul. Ce lectii se trag de aici, nu stim, dar stim ca sfatul administratorului a fost sa-si mute lumea dulapurile in geam, ca sa impiedice intrarea aurolacilor. Problema se pune in felul urmator: daca geamurile nu se vor mai deschide, cum vom aerisi camerele? Raspunsul e unul simplu: deschidem usa. Si astfel, mirosul de prajeala si untura ne vor imbia simturile, desfatandu-ne totodata si mirosul de gunoi si tutun.

Va intrebati probabil ce s-a intamplat cu eroii nostri. Ei, bine, trei zile si trei nopti s-au ospatat zmeii, pana cand, in cele din urma 24 de ore, bravii nostri militieni au reusit sa ii captureze. Si ghiciti unde! Exact! In Grozavesti! Erau cazati langa hamburgeri, incercand sa vanda casetofonul, un batran Philips din 2006, cu CD player si in line tunning, pentru ca numai asa isi puteau achizitiona adezivi industriali pe care sa ii inhaleze.

Si astfel, basmul, ca toate de altfel, are un final fericit: restituirea casetofonului. De bani, nu are sens sa mai vorbim, pentru ca ma indoiesc ca zmeii i-au depus la CEC.”

Intotdeauna am avut tendinta sa clasific. Sa fac listute. Sa gandesc in categorii, ideologic sau chiar “maniheist” (cum savant s-ar exprima unul din zeii care-mi populeaza Olimpul personal). Vedeam alb-negru. Mi-am propus totusi acum catva timp sa-mi extind spectrul. Mi-am diversificat cromatica mai mult din curiozitate si am inceput sa percep nuante. Oamenii nu mai erau buni si rai, le-am gasit scuze si justificari. Am descoperit ca trecutul si contextul pot influenta anumite reactii.

Cum ramane cu Prostia? Acum doua zile, in urma unei “interactiuni”, mi-am dat seama ca unii oameni sunt mai prosti decat altii. Si ca nu neaparat traumele si conditiile nefavorabile le afecteaza atitudinea, ci o prostie ancestrala si un mod balcanic de a actiona, bine invatat si bine intiparit. Mi-am dat seama ca orice defect/lipsa/neajuns ar avea un om, nimic nu rivalizeaza cu prostia. Poate sa minta, sa fie las, sa fie nehotarat (mai gasiti voi defecte capitale), dar prostia aia anume, in sensul de limitare, de ingustime a orizontului nu poate fi schimbata. Din punctul meu de vedere, prostia e pacat de moarte. De netagaduit. Imposibil de remediat. Daca esti prost, prost mori, nu? Cum dreaq sa te mai destepti? Ce eveniment poate sa-ti creasca IQ-ul? Ce om tre sa intalnesti ca sa te destepte brusc?

Si as mai avea o nedumerire. Faptul de a fi prost conteaza? “Sunt prost. Si? Care-i problema?” E blamabila prostia (mai ales) cand devine agresiva? Sau n-ar trebui sa ne pese?

Ne repezim toti sa-i infieram pe numitii prosti, dar nu tot noi ii acceptam in jur?

Io si dilemele mele nocturne! Nu ma luati in seama, fratilor! Incep sa ma conving ca eu am o problema! Lasati-ma-n plata Domnului!

Desi m-ai primit cu posturile deschise, ma simt stinghera in b(ar)logul tau, Costine! Nu stiu… vad tot felul de poze cu tine pe aici.. in cele mai senzuale ipostaze: ba calare pe Scuterica, ba in decor barcelonian cu bicepsii la vedere.

In schimb eu? Eu?! Chipul celei pe care cu duiosie o numesti “La Boquita Maldita” si pentru care sustii ca nutresti cele mai fierbinti simtaminte nu apare nicairea! Consider asadar, ca in dreptul numelui mai sus mentionat se cade sa apara La Boquita Maldita herself, invesmantata in frumoasa costumatie pe care ne-o prezentasi! Nu de alta, dar vreau sa ma recunoasca si pe mine lumea pe strada si sa fuga dupe mine sa le dau autografe pe antebrat, fix langa tatuaju’ verzui cu sirena!

Nu va grabiti sa scuipati in san si sa tamaiati ecostin.comu’ cu cadelnita, ca glumesc!