In luna octombrie, McDonald’s ofera o inghetatica McSUNDAE la orice meniu (auzita la TV acum 2 minute). Ce urmeaza? Cum ce urmeaza? Vinul fiert la happy hour in iulie!!!!!!!!!!!! :-)

Prin primavara, vreo cativa zeci de cozonaci de la Boromir au poposit prin ProTv. Si m-am indragostit, dupa ce am disparut unul in mine cat ai zice Boromir cu Cola. Acum vreo doua saptamani, mi-am adus aminte de fericitul eveniment de pe vremea cand gandeam liber, si mi s-a facut pofta. Si am inceput sa caut prin magazine.

- Boromir aveti?
- Nu.
- Bravo. 10.

Acum 5 minute citesc la Dragos despre marea minune de cozonaci de la Boromir, care, din 12 septembrie, vor aparea pe net in 6D. Pe net!!!!!! Marfa, zic. Insa pe ala 3D pe care l-am macelarit cu Cola, de unde pot sa-l iau? Ca ala 6D nu atinge papila care cere.

Fu (Fericire) – Chinese Garden

Cand am ajuns in Spania, in 2004, primul loc de munca pe care mi l-am gasit a fost in constructii. Desigur :-). Lopatuiam vreo cateva tone de chestii in fiecare zi pe care le caram ulterior cu o roaba galbena de colo-colo, iar la pranz alegeam unul dintre jdemiile de restaurante de pe malul Mediteranei din Vinaros pentru a manca.

Ideea e ca am plecat in Spania stiind sa numar pana la 7 (ocho mi se parea groaznic de retinut) si mai cunosteam inca 2 cuvinte (morena, deh, placerile vietii, si hola). Iar in prima zi cand am luat pranzul la restaurant (fiind si prima mea zi in the wild), am belit [...]

Nu fu rau de revelion, insa m-a mancat in fund sa afirm ca m-am ingrasat.

Drept urmare, astazi s-a pus embargou pe mancare. Colegii? Sushi, pieptutz de pui, shitzel de pui cu cartofiori. Eu? Cu greu am sustras miseleste 3 sticksuri din punga unui coleg! Stateau sereistele cu ochii pe mine mai ceva ca regina pe bijuteriile coroanei.

M-am tarat pe jos, am zgariat geamurile institutiei cu unghiile, m-am vaicarit, m-am scurs pe scari, am implorat si chiar am lesinat de cateva ori! Am rezolvat doar 2 mandarine, din mila. Sau poate nu suportau zgomotul de unghii pe termopan. E si asta o explicatie.

In drum spre casa insa, am declarat starea de urgenta. Nu se mai putea. Maine o luam de la capat. Am in plan 3 mandarine si 6 sticks-uri! Pe seara am programat o omleta plina de belsug! Yummy!

La noi in familie nu s-a aruncat niciodata mancare. Se facea mancare cat trebuia, daca mai ramanea se putea la frigider si se manca a doua zi. Si nu am vazut mancare stricata la mine in casa decat in ultimii ani (ori nu aveam timp, ori preparatele sunt de cele mai multe ori de cacat).

Si ma uit la doamnele gospodine care au gatit pt. Craciun, iar in a doua zi arunca sarmalele la gunoi. Care sarmale nu sunt stricate. Si rad ca proastele-n targ.

Eh?

o magazie de… pulpe de pui (sursa foto)

Lui Arhi i-ar placea sa slabeasca. Petreanu s-a ingrasat de cand s-a lasat de fumat. In curand se asteapta chiar sa-i crape budigaii pe cur, zice. Eu am lasat 25 de kilograme doar pentru ca am zis adio pulpitelor de pui din fiecare seara. 1-0. :-)

Ma stiu gras de prin 2006, an in care am pus si am dat jos tot in jur de 25 de kilograme. M-am ingrasat iarasi prin 2008 si cred ca ma obisnuisem o perioada cu asta. Din vara asta insa, m-am sucit brusc si am redescoperit sumedenie de lucruri care ti se intampla dupa ce slabesti, ca sa-l citez pe Petreanu.

Rezolvarea sta in frigider, pe care acum il tin doar pentru a depozita fructe si suc, plus cateva oua pe care le arunc mereu, caci expira, si conserve de fructe. Si mai sta in imaginea de mai sus. I’m not going back! Never ever again!

De ce naiba mai cumpar oua? Mananc o omleta odata la cateva saptamani bune!

Later edit: La cererea publicului, iata cateva poze de pe la sfarsitul verii si pana in prezent (eu am slabit brusc, dand jos ~20 de kilograme intr-o luna, zic.)

Dupa cum probabil stiti deja, duminica ne vedem la Agra Palace, restaurant cu profil indian situat in Pipera. Si pentru ca restaurantul are o activitate misto pe retelele sociale, astazi a lansat o invitatie la #mancareindianatweetmeet + o reducere de 50% acordata tuturor celor care urmaresc contul de Twitter.

Nu scriam despre asta daca nu mi-as fi convins in prealabil papilele gustative, in urma cateva zile. Iar oamenii astia, in nu mai mult de 2 ore, m-au trecut brusc, insa extrem de placut, de la senzatii de iute la foarte iute (desi au spus ca acul arata doar 30% din ceea ce ei inteleg iute), apoi la dulce, la amarui si iarasi dulce, seara incheindu-se cu un ceai pe care, cu siguranta, insusi Buddha l-a tinut in mana.
[...]

Cand in Praga se vand halcile de carne cu jumatatea de kil? :-)

Scaunul e la deruta. Are istoria lui… :-)