Din Uruguay au ajuns in Africa de Sud doar cateva sute de suporteri. Dupa terminarea partidei, am surprins momentul salutului galeriei – salut de care suporterii mexicani nu au avut parte :-( -, precum si cateva imagini din stadionul Royal Bafokeng (Rustenburg) care aproape ca se golise, dupa nici 5 minute de la fluierul final.
Mexicanii erau afara, sarbatorind infrangerea! :-)
Daca azi dimineata v-am incalzit cu cele mai tari fete de la Mexic vs. Uruguay, revin cu cele mai tari costumatii de la meciul de ieri, spectacolul de culori si imaginatie fiind aproape imposibil de descris in cuvinte.
Enjoy!
Chiar daca rezultatul meciului de aseara a fost impotriva mexicanilor, pentru mine, echipa castigatoare nu a fost Uruguay, ci Mexic, iar fotbalistii nu au niciun merit in asta.
Din prima clipa cand am ajuns la Rustemberg mi-am dat seama cat de limitati sunt suporterii care se uita la Cupa Mondiala din fata TV-ului. Sincer acum, cele 90 de minute sunt doar o MICA parte din cate se intampla in autocarele care transporta suporterii, sau in jurul terenului de fotbal. Ca idee, ieri, Mexic – Uruguay incepuse de vreo 10 minute, insa stadionul nu se umpluse inca, multi suporteri fiind in afara acestuia, facand poze, dansand sau cantand cu berea in mana.
Adevaratul meci de aseara a fost in tribunele stadionului din Rustemberg, nu pe teren. Adevaratul meci a fost in afara stadionului, printre suporteri, nu pe teren. Adevaratul meci de aseara a fost in sufletul suporterilor Mexicului, suporteri care NU au fost tristi pentru ca echipa lor a pierdut in fata Uruguay-ului.
Au dansat, au cantat, au baut si, dupa ce s-a terminat partida, au inceput deja sa scandeze Nu face nimic Mexico, nu face nimic! O sa i-o tragem Argentinei!, chiar daca sunt constienti ca vor manca bataie ca la balamuc. Sunt insa multumiti ca au ajuns pana aici. Am vorbit cu o gramada de mexicani ieri, dua meci. TOTI erau fericiti. Fericiti ca s-au calificat, insa si mai fericiti pentru ca erau impreuna, CU ZECILE DE MII, pe Rustenberg. Pentru echipa lor!
Tristi insa, pentru ca echipa lor nu a avut bunul simt sa-i salute, dupa 90 de minute in care buzele nu au lasat vuvuzelele deoparte, fiecare pasa era salutata, fiecare degajare adversa huiduita, wave-urile veneau unul dupa altul, trompetele sunau in continuu, iar tobele iti spargeau timpanele.
Muy bien Mexico! Que le den!
