… decat The Hurt Locker, film care a primit anul acesta o statueta Oscar. The statue, ca sa fim cinstiti. Iar dupa decernarea premiilor Oscar, am citit foarte multe pareri negative pe bloguri si prin comentarii, precum si pareri de rau pentru nereusita Avatar-ului, film la care m-am plictisit pe la jumatate :-).
Aveau totusi dreptate!
Inainte de a va povesti despre problema mea cu The Hurt Locker, tin sa subliniez faptul ca imi plac filmele cu situatii de razboi. Imi plac povestile din spatele lor, ma identific cu personajul bun, particip in nemernicia mea ca un caine turbat ce sunt la invingerea raului, injur in gand, scrasnesc din dinti, imi descarc munitia in acelasi timp cu personajul meu.
Ma tarasc prin transee, ochesc atent, odata cu lunetistul, sa nu care cumva sa-mi scape tinta, ma doare cand personajul meu este ranit, sufar alaturi de el, lacrimez, ce mai… traiesc 1-2 ore autist-style. Pentru ca imi place ca la final sa raman un sentimet placut: i-am invins, futu-le muma-n cur! :-)
Revenind insa la The Hurt Locker, prietene, filmul asta nu-mi ridica nicio spranceana macar. Iar pentru cine a vazut doar trailerul, sa se rezume doar la el. E BESTIAL. Filmul insa, un mare fas. Nu duce lipsa de actiune, insa burti taiate, sange si morti am vazut si in real life. Iar la dezamorsari, imbracat in uniforma militara am mai participat si prin alte filme.
Problema mea cu The Hurt Locker este lipsa unei povesti.
Nu am avut cu ce personaj sa ma identific (poate pentru cateva secunde cu negrul, in speranta ca-l omoara naibii pe personajul principal! :-)), nu mi-a adus nimic nou, am trait mereu cu speranta ca, la un moment dat, se va produce acel wow-factor in urma caruia sa-mi dau seama cat de bou sunt si, in acelasi timp, cat de genial a fost scenaristul.
Nu s-a produs, insa am vazut cateva franturi din viata unor genisti americani aterizati in Iraq:
- un negru care tinea cu dintii de rigorile operatiunilor de dezamorsare
- un specialist caruia nu-i prea pria viata de soldat si care si-a mai omorat si psihologul, insa s-a carat acasa cu tibia franta’n tshpe locuri din cauza lui…
- … James, un genist prea jmecher pentru secolul asta.
Wtf?
Si s-a terminat si d’ampulea. Vezi Doamne, dupa ce au numarat zilele pana cand ar fi trebuit sa se care acasa, James a preluat un contract pe inca un an de zile. Da-l dreaq de copil care-l astepta acasa. El mai avea de bagat adrenalina’n vena si de colectat detonatoare. Maxim, a spus!
Am vazut documentare mai bune despre genisti. Mai bune decat The Hurt Locker, zic.
