In copilarie eram rr-it. Aceasta propozitie (din titlu) imi era imposibil de pronuntat fara sa bufneasca cineva in ras :). S-au chinuit parintii multi ani cu mine sa ma faca sa vorbesc normal (inclusiv consultand medici) dar intr-un final s-au dat batuti. Eram prea incapatanat (meteahna de care nu am scapat totusi nici acum :P).
Prin generala mi-am dat seama ca e kind of cute deoarece fetele se uitau cu coada ochiului la mine cand incepeam sa vorbesc si ma credeam interesant dar tot in aceeasi perioada mi-am adus aminte cum fiind in vizita la o profesoara de muzica, ea ascultand “plansetele” mamei mi-a spus ca degeba sunt “ei” rai si incearca sa ma schimbe dar daca vreau intradevar sa pronunt corect sa fac singur exercitii si sa incerc sa il pronunt pe r trecand limba de la dintii de sus pe cerul gurii pana inspre gat, cat pot de mult. Si uite asa am “scapat” in 2-3 zile de aceasta problema. Pot in schimb sa vorbesc perfect cu r daca vreau.
Ce mi-a adus aminte de toate acestea? Postul de pe Hoinar pe Web si pagina Imbarligaturi de limba. Totusi…
La curbe shinele troznesc? At the curb, the rails (from train) thunder! Buahhahaaahah. Patetic si multa fasole cu carnati la masa!!!
