Despre ce ziceam aici, via Alex.

Romanul nu a stat niciodata bine cu nervii. Daca unul striga “Ia-o sus, Becali!” se mai trezesc inca 50 care sa urle acelasi lucru. Daca da unu cu pumnul intr-un club, se mai trezesc cel putin 2 sa-si incerce falangele in maxilarul vecinului. Proportional, deh.
Asa si cu revolutia lui peste.
Vin 100 de insi sa bea un ceai, in frig. ProTV, cu calm, raporteaza hectarul. Realitatea si Antenele dubleaza raportarea, folosesc verbe si substantive care-ti ridica parul pe mana doar la auzul pronuntiei grave, pentru ca, intr-un final, sa ai senzatia ca, de fapt, oamenii aia nu au baut ceai. Ci sange. Si ca erau vampiri. Care se mancau intre ei! Si-ti vor manca si familia, dupa ce termina cu a lor! Si cu cainii comunitari!
De ce televiziunile de stiri agraveaza situatia?
E retorica, ofcorsea, insa e trista. Pentru ca (si nu de ieri, de azi) simt ca nu am cum, efectiv, sa ma lupt cu audienta asta. Imi e prea greu. Sunt atatea de facut intr-atat de putin timp, incat simpla implicare mi se pare un defavor. Mie.
Prefer sa ma adaptez, insa poate-s eu MULT prea egoist. Ca lenes n-am iesit.
… am sa scriu un post care o sa aiba in componenta titlului cuvintele prima+revolutie+twitter. Pentru ca lucrez in online si daca mai combin si social+media mi se dubleaza numarul de rss readers. Jur.
Insa o sa ma plictisesc si o sa ma fac jurnalist. Primul articol pe care o sa-l scriu o sa aiba in componenta titlului aceleasi cuvinte. Pentru ca lucrez in online si daca combin si social+media mi se dubleaza salariul. Crezi ca seful intelege mai mult de +-ul ala?
Pana una alta ma uit cu ochii cat cepele la stream-ul colegilor de la Chisinau. Cine stie, poate trupele acelea de scutieri o sa-mi sugereze inca un titlu reprezentativ pentru articolele mele :-).
Ajung eu un blogger de succes… O sa vedeti voi!