Tind sa cred ca cei mai interesanti din punct de vedere al costumelor si picturilor dintre mexicani (uruguayenii au stat foarte slab la capitolul asta, probabil si din cauza faptului ca au fost doar cateva sute), japonezii sau danezii au fost totusi mexicanii.

Voi ce ziceti?

^{Vezi povestea acestuia: Un samurai in Africa de Sud}

Hahhaahaha, de data asta i-am pandit, locurile pe care le-am avut la meci fiind la tribuna 2. Tipul din imaginea de mai jos se uita la meci!

Fiind noapte si, prin urmare, frig de inghetau pietrele, atmosfera in afara stadionului nu a egalat-o pe cea de la Mexic cu Uruguay, iar fiecare se incalzea dupa metode proprii. Pe danezi, de exemplu, ii puteai gasi pe oriunde mirosea a drojdie si hamei, in timp ce japonezii (in special japonezele) alergau de colo-colo, facand poze si clipuri video cu oricine le iesea in cale.

Ca era danez, brazilian, sud-african, portughez sau roman (aha, eu si cu Piticu; nu am mai intalnit niciun alt roman prin Africa de Sud) nu a contat pentru samuraii, karatistii, ninjălăii (:D) sau gheisele din Tara Soarelui Rasare. Straluceau bliturile aparatelor foto precum exploziile bombardamentelor din timpul WW.

Pe stadion eu fost un pic peste 27,000 de oameni, dintre care poate doar in jur de 5000 au fost suporteri din Japonia si Danemarca, superiror numeric fiind japonezii. Restul erau sud-africani, si, din cate am inteles, destul de multi aveau bilete gratuite.

Cred ca nu o sa putem intelege niciodata, din fata televizoarelor sau chiar din tribuna, ce simte un jucator de fotbal ajuns la Cupa Mondiala dupa marcarea unui gol.

La acest lucru ma gandeam aseara, incercand sa empatizez cu Honda, in timp ce-i urmaream mimica fetei, gesturile si multumirile pe care le trimitea suporterilor aflati realmente in delir, imediat dupa ce a marcat primul gol pentru Japonia.

Desi eu nu am nicio treaba cu japoneza, iar samuraiul prezent aseara pe Royal Bafokeng Stadium (Rustenburg) nu cunostea alta limba decat cea pe care a invatat-o de la parinti, ne-am imprietenit si am ras cateva minute bune impreuna, pana am ajuns sa ne tinem de burta si sa ne doara obrajii.

Ideea e ca am intrat azi noapte in contact cu atata amar de omenire din atat de multe colturi ale lumii, incat nu imi mai aduc aminte pentru ce am ras impreuna cu japonezul din clipul de mai jos. Poate pentru ca eu ii povesteam despre o gramada de lucruri pe care el nu le intelegea? Sau invers? =))

Nu imi dau seama, insa am ramas cu 3-4 flash-uri de memorie, in care ne deplasam impreuna, cu bratele petrecute dupa umarul celuilalt, catre un alt grup de suporteri japonezi care dansau si scandau Ja-pon! Ja-pon! Ja-pon! Ja-pon! Ma bucur ca am fost totusi pe faza si am reusit sa suprind momentul in care l-am cunoscut.

In ciuda faptului ca este foarte posibil sa fi fost sarit bine de 70 de ani, iar afara erau ~0 grade C, el venise pe stadion imbracat intr-un costum de samurai pentru a-si sustine echipa si pentru a se bucura alaturi de ceilalti suporteri de fiecare data cand Japonia isi marca teritoriul in poarta europenilor din Danemarca.

Si l-au marcat de 3 ori, spectaculos de fiecare data! Dupa fluierul final, l-am cautat pe batranel in galerie si l-am regasit intr-un colt, plangand. Era atat de fericit! Nici Ja-pon! nu mai era in stare sa scandeze. Mi-a ridicat palma dreapta pentru Hi5, dupa care le-am strans puternic, intr-un singur pumn, pentru ultima oara.

Rupti de frig, de altfel.

(Iti recomand si fotografiile cu fetele de la Mexic vs. Uruguay)

^Japonia

^Danemarca

^Japonia

There are some things money can’t buy. For everything else, there’s MasterCard.

“The Priceless Campaign“, MasterCard Worldwide

Exact asa a spus si Fifa, anul acesta. There are some things Mastercard can’t buy. For everything else, there’s Visa.