Tind sa cred ca cei mai interesanti din punct de vedere al costumelor si picturilor dintre mexicani (uruguayenii au stat foarte slab la capitolul asta, probabil si din cauza faptului ca au fost doar cateva sute), japonezii sau danezii au fost totusi mexicanii.

Voi ce ziceti?

^{Vezi povestea acestuia: Un samurai in Africa de Sud}

Hahhaahaha, de data asta i-am pandit, locurile pe care le-am avut la meci fiind la tribuna 2. Tipul din imaginea de mai jos se uita la meci!

Fiind noapte si, prin urmare, frig de inghetau pietrele, atmosfera in afara stadionului nu a egalat-o pe cea de la Mexic cu Uruguay, iar fiecare se incalzea dupa metode proprii. Pe danezi, de exemplu, ii puteai gasi pe oriunde mirosea a drojdie si hamei, in timp ce japonezii (in special japonezele) alergau de colo-colo, facand poze si clipuri video cu oricine le iesea in cale.

Ca era danez, brazilian, sud-african, portughez sau roman (aha, eu si cu Piticu; nu am mai intalnit niciun alt roman prin Africa de Sud) nu a contat pentru samuraii, karatistii, ninjălăii (:D) sau gheisele din Tara Soarelui Rasare. Straluceau bliturile aparatelor foto precum exploziile bombardamentelor din timpul WW.

Pe stadion eu fost un pic peste 27,000 de oameni, dintre care poate doar in jur de 5000 au fost suporteri din Japonia si Danemarca, superiror numeric fiind japonezii. Restul erau sud-africani, si, din cate am inteles, destul de multi aveau bilete gratuite.

Cred ca nu o sa putem intelege niciodata, din fata televizoarelor sau chiar din tribuna, ce simte un jucator de fotbal ajuns la Cupa Mondiala dupa marcarea unui gol.

La acest lucru ma gandeam aseara, incercand sa empatizez cu Honda, in timp ce-i urmaream mimica fetei, gesturile si multumirile pe care le trimitea suporterilor aflati realmente in delir, imediat dupa ce a marcat primul gol pentru Japonia.

Desi eu nu am nicio treaba cu japoneza, iar samuraiul prezent aseara pe Royal Bafokeng Stadium (Rustenburg) nu cunostea alta limba decat cea pe care a invatat-o de la parinti, ne-am imprietenit si am ras cateva minute bune impreuna, pana am ajuns sa ne tinem de burta si sa ne doara obrajii.

Ideea e ca am intrat azi noapte in contact cu atata amar de omenire din atat de multe colturi ale lumii, incat nu imi mai aduc aminte pentru ce am ras impreuna cu japonezul din clipul de mai jos. Poate pentru ca eu ii povesteam despre o gramada de lucruri pe care el nu le intelegea? Sau invers? =))

Nu imi dau seama, insa am ramas cu 3-4 flash-uri de memorie, in care ne deplasam impreuna, cu bratele petrecute dupa umarul celuilalt, catre un alt grup de suporteri japonezi care dansau si scandau Ja-pon! Ja-pon! Ja-pon! Ja-pon! Ma bucur ca am fost totusi pe faza si am reusit sa suprind momentul in care l-am cunoscut.

In ciuda faptului ca este foarte posibil sa fi fost sarit bine de 70 de ani, iar afara erau ~0 grade C, el venise pe stadion imbracat intr-un costum de samurai pentru a-si sustine echipa si pentru a se bucura alaturi de ceilalti suporteri de fiecare data cand Japonia isi marca teritoriul in poarta europenilor din Danemarca.

Si l-au marcat de 3 ori, spectaculos de fiecare data! Dupa fluierul final, l-am cautat pe batranel in galerie si l-am regasit intr-un colt, plangand. Era atat de fericit! Nici Ja-pon! nu mai era in stare sa scandeze. Mi-a ridicat palma dreapta pentru Hi5, dupa care le-am strans puternic, intr-un singur pumn, pentru ultima oara.

Cu siguranta va ramasesem dator si cu o explicatie video pentru asta:

Adevaratul meci de aseara a fost in tribunele stadionului din Rustemberg, nu pe teren. Adevaratul meci a fost in afara stadionului, printre suporteri, nu pe teren. Adevaratul meci de aseara a fost in sufletul suporterilor Mexicului, suporteri care NU au fost tristi pentru ca echipa lor a pierdut in fata Uruguay-ului.

Au dansat, au cantat, au baut si, dupa ce s-a terminat partida, au inceput deja sa scandeze Nu face nimic Mexico, nu face nimic! O sa i-o tragem Argentinei!, chiar daca sunt constienti ca vor manca bataie ca la balamuc. Sunt insa multumiti ca au ajuns pana aici. Am vorbit cu o gramada de mexicani ieri, dua meci. TOTI erau fericiti. Fericiti ca s-au calificat, insa si mai fericiti pentru ca erau impreuna, CU ZECILE DE MII, pe Rustenberg. Pentru echipa lor!

De ce aseara a castigat Mexic si nu Uruguay

Sincer, am trait clipe care cu greu pot fi redate chiar si publicand content video.

Din Uruguay au ajuns in Africa de Sud doar cateva sute de suporteri. Dupa terminarea partidei, am surprins momentul salutului galeriei – salut de care suporterii mexicani nu au avut parte :-( -, precum si cateva imagini din stadionul Royal Bafokeng (Rustenburg) care aproape ca se golise, dupa nici 5 minute de la fluierul final.

Mexicanii erau afara, sarbatorind infrangerea! :-)

Guys, nu e chiar asa cum se povesteste. Cel putin nu pe durata CM2010.

^{eCostin si garda personala de corp :-) (click pentru marire)}

Stiu, sunt stiri despre nu stiu care reporteri au fost jefuiti chiar in camera de hotel. Stiu, sunt avertismente in legatura cu anumite zone din orasele in care calatoriti. Stiu, sunt tot atatea povesti, daca nu mai multe, ca si in cazul Bulgariei (mai tineti minte, sper, povestea cu rinichiul soferului/sotiei magnatului roman si masina acestuia, lol).

Mergand in aceeasi linie de panica, sunt sigur ca si strainii care ajung in Bucuresti ar trebui avertizati sa nu se duca noaptea sa bea si sa se distreze in Ferentari (si mai am cateva zone din Bucuresti), cu aparatul foto de gat, camera video in mana si un kil de aur pe degete. Garantez eu ca va avea parte de aventura vietii lui. :-)

Iar fotografia de mai jos, cu tipul care face autostopul in the middle of the fucking nowhere (btw, e alb, da?), ar trebui sa va faca o imagine destuul de clara asupra situatiei de pe aici. In caz contrar, am mai adaugat 2 poze. Sugestive. :-)

^{Autostopist in Africa de Sud (click pentru marire)}

^{Forte speciale ale politiei [1] (click pentru marire)}

^{Forte speciale ale politiei [2] (click pentru marire)}