in lumea mea, ideala, ar fi frumos ca dupa terminarea ambelor show-uri, sa se reuneasca cistigatorii din fiecare concurs pentru un show umanitar, pentru o cauza importanta – cum e renovarea spitalului de urgente pentru copii din Iasi (ca tot am fost acolo zilele trecute). la care sa participe si juriile, prezentatorii ambelor emisiuni.
Ideal si nobil, recunosc. Insa am zambit.
Traim si lucram intr-un mediu al dracului de competitiv si comercial. Si, in timp ce noi am vrea pisicute pe canapea, flori in fata blocului, mai putina transpiratie in troleibuzele RATB si 1 leu de la fiecare internaut pentru fiecare om care se lupta cu cancerul, the bottom line e ca ei/noi (pentru ca noi facem mai mult sau mai putin parte din ei) muncim pentru un excel si niste cauze, ori conturi, care nu sunt ale noastre.
As simple as that. Ca unii facem din asta un mod de viata si, in plus, ne si place, e alta discutie. 10, felicitari, am luat loc.
Nu am vazut ura, de exemplu. Si cine a fost macar o singura data in platourile pe care Mona face legea (Dansez, Talentii, Vocea, etc) va poate spune acelasi lucru.
ce nu inteleg este: de unde atita ura? de ce te uiti la televizor si simti nevoia sa -i faci prosti pe cei pe care-i privesti? de ce ti se pare tie, din fotoliu, ca stii mai bine sa faci ce fac oamenii aia in show si ca, desigur, esti mult mai inteligent decit ei. si de ce, daca nu-ti place, nu inchizi frumos televizorul sau nu schimbi canalul?
Aici sunt 2 discutii. Prima:
Pentru ca nu e normal, iar acum vorbesc din punct de vedere al tiganului cu doua urechi muzicale si fara studii in directia asta (caracterizare venita din partea unei foste prietene, de ziua mea, cand m-am trezit cu o chitara la usa), ca Paula Seling aproape sa-si muste buzele de emotie pe un falset cu o juma de octava mai jos (bun montajul, de altfel, au lacrimat toate babele cand regizorul a mutat camera de pe Paula pe mama baiatului care plangea in culise), in timp ce Morar isi pregatea opinia pertinenta.
Morar. Morar si no-name-ex-artist decid soarta unor tineri pe umerii carora e o presiune uriasa, indiferent de platoul pe care ar presta niste lucruri, fie ca e vorba de Antene, ori ProTV. For the record, la X-Factor am rezistat aproape 7-8 minute, dupa care am facut ceea ce a spus si Cristina. Am schimbat canalul.
Cea de-a doua:
Social media. Feedback in real time. La cald. Cand se intampla. E ca si cum ai strange 2000 de insi, le-ai pune o plasma in fata, le-ai proiecta X-Factor si ai incepe sa-i asculti pe fiecare in parte. Vei avea cam tot atatea pareri, insa doua directii distincte: ne place, ori nu ne place.
Am urmarit si eu reactiile. Normalitatea in care toata lumea ar fi extaziata de emotie si placere nu va exista niciodata. Iar daca in cazul X-Factor vs. Vocea Romaniei majoritatea reactiilor sunt negative pentru Antene si pozitive pentru ProTV, sincer, nu stiu cat din vina o poarta social media / telespectatorii. Ei vor compara si judeca intotdeauna.
Iar cine a frecat-o macar o zi langa o camera, pe un platou, ori intr-un trust, langa departamente de marketing si PR care sunt concepute pentru a muta munti, intelege asta.
As simple as that.
Nota. Nu mai lucrez pentru ProTV S.A. din iulie. Pliz, biciz! :-) In plus, nu-s in target-ul celor doua emisiuni. M-am uitat insa la cate putin din amandoua. Si am comparat si judecat, evident. Cadre, juriu, productie, regie, participanti. Mi-a dat cu plus pentru Pro. E vina mea ca marketing-ul celor doua trusturi trag impreuna catre acelasi lucru?
