Un samurai in Africa de Sud

Desi eu nu am nicio treaba cu japoneza, iar samuraiul prezent aseara pe Royal Bafokeng Stadium (Rustenburg) nu cunostea alta limba decat cea pe care a invatat-o de la parinti, ne-am imprietenit si am ras cateva minute bune impreuna, pana am ajuns sa ne tinem de burta si sa ne doara obrajii.

Ideea e ca am intrat azi noapte in contact cu atata amar de omenire din atat de multe colturi ale lumii, incat nu imi mai aduc aminte pentru ce am ras impreuna cu japonezul din clipul de mai jos. Poate pentru ca eu ii povesteam despre o gramada de lucruri pe care el nu le intelegea? Sau invers? =))

Nu imi dau seama, insa am ramas cu 3-4 flash-uri de memorie, in care ne deplasam impreuna, cu bratele petrecute dupa umarul celuilalt, catre un alt grup de suporteri japonezi care dansau si scandau Ja-pon! Ja-pon! Ja-pon! Ja-pon! Ma bucur ca am fost totusi pe faza si am reusit sa suprind momentul in care l-am cunoscut.

In ciuda faptului ca este foarte posibil sa fi fost sarit bine de 70 de ani, iar afara erau ~0 grade C, el venise pe stadion imbracat intr-un costum de samurai pentru a-si sustine echipa si pentru a se bucura alaturi de ceilalti suporteri de fiecare data cand Japonia isi marca teritoriul in poarta europenilor din Danemarca.

Si l-au marcat de 3 ori, spectaculos de fiecare data! Dupa fluierul final, l-am cautat pe batranel in galerie si l-am regasit intr-un colt, plangand. Era atat de fericit! Nici Ja-pon! nu mai era in stare sa scandeze. Mi-a ridicat palma dreapta pentru Hi5, dupa care le-am strans puternic, intr-un singur pumn, pentru ultima oara.