Prin 2019 citeam cum armata din Danemarca căuta gameri pe care să-i angajeze ca piloți, comandanți de zbor, ori operatori radar, bazându-se pe abilitățile pe care aceștia și le pot însuși în timpul jocurilor (strategie, calm în situații critice etc). Știrea oficială o poți găsi aici, mi-am adus aminte de ea deoarece am și scris pe subiect la vremea respectivă, pe defunctul refresh.ro.
De ce am făcut introducerea asta? Am înțeles că, astăzi, în cadrul Esports Summit Bucharest, una dintre nenumăratele acțiuni din zona de gaming din România pe care Dăescu Borțun Olteanu le tot organizează de câțiva ani deja, s-a vehiculat ideea că legea educației fizice și sportului va fi amendată astfel încât sporturile electronice (esports) să fie recunoscute oficial în România.
Înțeleg că legea va fi depusă în Parlament la începutul sesiunii din luna septembrie, iar dacă se va vota, jucătorii și cluburile de esports din România vor primi același statut ca cel al sportivilor și cluburilor profesioniste tradiționale. 🙌
Este un pas important pentru noi, chiar dacă gamingul este foarte posibil să fie perceput în România ca o pierdere de vreme. Pecuniar vorbind, este o piață care a fost estimată la $162.32 miliarde la nivel global în 2020, iar, în România este în plină dezvoltare, cel puțin pe partea de software, cu studiouri de producție internaționale (vezi Ubisoft) dar și locale (vezi Amber).
Pe lângă partea pecuniară, eu cred că gamingul dezvoltă foarte multe skilluri (vezi și primul paragraf al acestui articol), însă oferă o variantă de divertisment care-ți dezvoltă și creativitatea și-ți hrănește și spiritul ludic, ca să citez o prietenă. 🙂