📚 «Jocul infinit» – Simon Sinek | #mustread

O prietenă mi-a recomandat luna trecută Jocul Infinit, o carte publicată în 2019 de Simon Sinek pe care eu unul mi-aș fi dorit să o citesc în urmă cu 10 ani deoarece sunt sigur mi-ar fi schimbat destul de mult traseul pe care l-am avut, fiind, după cum spunea și prietena care mi-a recomandat-o, de ajutor pentru a trăi conștient. Conștient de lumea și jocurile ei, de oameni și mentalitatea acestora.

🛒  O poți cumpăra de aici:
📚 Simon Sinek – Jocul infinit

Ți-o recomand împreună cu:
📚  Triburi – Seth Godin (vezi recenzia)
📚  Rutger Bregman – Homo Sapiens, o istorie plina de speranta (vezi recenzia)

🔔  Abonează-te la blog prin email (vezi sidebar), ori antrenează-ți browserul să-ți trimită notificări când public un articol (vezi clopoțelul din bula albastră de jos). Funcționează și pe mobil (iOS și Android), dar și pe Windows sau MacOS. Mulțumesc.

Ți-am recomandat-o împreună cu O istorie plină de speranță a lui Bregman deoarece, după cum spune și Sinek, stă cu totul în puterea noastră să construim o lume în care majoritatea dintre noi să ne trezim inspirați dimineața, să ne simțim în siguranță la locul de muncă și să ne întoarcem acasă cu un sentiment de împlinire. Și să avem relații sănătoase, înțelegându-i pe cei de lângă noi, aș adăuga.

Dând nenumărate exemple, Sinek tratează diferențele dintre jocurile finite și infinite, respectiv mentalitățile omonime care, în funcție de situație, pot duce la rezultate cu adevărat mărețe, dar și la situații toxice, fie că vorbim de situația profesională / carieră, fie că vorbim de relațiile persoanale pe care le avem după birou, de orice fel ar fi acestea.

Jocurile finite sunt acelea care au jucători cunoscuți, reguli fixe – care, dacă sunt încălcate, aduc după sine penalizări – și un obiectiv stabilit cu acordul ambelor părți implicate, care atunci când este atins duce la terminartea jocului. Șahul, un meci de fotbal, ori majoritatea joburilor dintr-o companie în care principalul indicator este profitul / valoarea acțiunilor la bursă sunt jocuri finite.

Jocurile infinite sunt jucate atât de jucători cunoscuți, însă și de jucători necunoscuți. Sunt jocuri care nu au reguli exacte și, deși există convenții (sociale) sau legi care guvernează modul în care se comportă jucătorii, aceștia pot opera oricum doresc, chiar dacă asta înseamnă că aleg să nu respecte convențiile și să joace jocul oricând, din orice motiv. Exemple? Viața. Deși pare un joc finit.

Problemele cele mai mari apar atunci când conducem un joc infinit cu o mentalitate finită: pierderea încrederii, a cooperării, însă chiar și a inovației. Putem vorbi aici de manageri care gândesc exclusiv în raportările per Q, iar oamenii sunt doar o resursă, dar și de autosuficiența în relațiile personale care duce inevitabil la pierderea încrederii despre care am vorbit mai devreme.

În cazul locurilor de muncă, căutăm siguranță și un trib în care putem învăța și evolua, care duc, evident, și la creșterea companiei. Când managerului îi este, de exemplu, mai ușor să aibă încredere într-un proces și nu în oameni (ex. pontaj), rezultatele dar și comportamentul nostru la locul de muncă va fi în aceeași notă. Mostly măsurabil, procedural, dar cu foarte puține momente de sclipire.

În ceea ce privește relațiile personale, mentalitatea finită o putem asocia cu vorbele lui Ludovic al XV-lea al Franței: «După mine potopul», când, de fapt, noi suntem ferestre în viețile celor de lângă noi. Știm că ne vom închide la un moment dat, dar o mentalitate infinită va conduce la evoluție pe termen lung și nu la dezastre de tot felul. Vom fi inspirați unii de alții, iar teama va dispărea.

«Jocul infinit» vorbește foarte mult despre leadeship și lideri, de aici și recomandarea mea împreună cu Triburi. Vei înțelege, cel mai probabil, de ce ți-au plăcut anumiți șefi, de exemplu, ori de ce la  anumite joburi abia așteptai ora 18. De ce anumiți oameni sunt alături de tine chiar și de 10-15 ani, iar cu unii cu care te vezi destul de rar, atunci când se intâmplă pare că nu v-ați despărțit o secundă.

Ori de ce alții au dispărut între timp, iar ferestrele s-au închis. Așteptările, obiectivele și mentalitatea unora dintre noi au fost finite. A ne trăi viața cu o mentalitate infinită înseamnă a trăi o viață orientată spre a ne fi de folos, îi privim pe ceilalți ca pe niște parteneri și muncim pentru a construi relații de încredere cu ei, pentru a putea promova împreună un bine comun.

Și, apropo de leadership, mi-a plăcut mult referința lui Sinek în ceea ce privește responsabilitatea și rezultatele unei companii: liderii nu sunt responsabili pentru rezultate, liderii sunt responsabili pentru persoanele care sunt responsabile pentru rezultate. Este una dintre diferențele cele mai vizibile dintre un lider și un manager care consumă niște resurse pentru a atinge un obiectiv.

🛒  O poți cumpăra de aici:
📚 Simon Sinek – Jocul infinit

Ți-o recomand împreună cu:
📚  Triburi – Seth Godin (vezi recenzia)
📚  Rutger Bregman – Homo Sapiens, o istorie plina de speranta (vezi recenzia)

🔔  Abonează-te la blog prin email (vezi sidebar), ori antrenează-ți browserul să-ți trimită notificări când public un articol (vezi clopoțelul din bula albastră de jos). Funcționează și pe mobil (iOS și Android), dar și pe Windows sau MacOS. Mulțumesc.

«Jocul infinit» este o carte pe care dacă aș fi citit-o în urmă cu 10 ani sunt sigur că n-aș fi acceptat două dintre locurile de muncă pe care le-am avut. Sau aș fi făcut lucrurile cu totul altfel în cadrul companiilor respective. Mai mult decât atât, am realizat că n-aș fi avut nici (cel puțin) două dintre relațiile personale. Este o carte pe care o recomand cu ambele mâini.

Este o carte care pe mine m-ar fi ajutat să (mă) înțeleg mai bine și să-mi ascult mai des instinctele, fără să aflu the hard way anumite acțiuni ale oamenilor cu care am intrat în contact, pentru a le așeza frumos Sinek, ani mai târziu, ca tacâmurile la un restaurant de 5* pentru un buzoian care ar fi folosit în continuare un cuțit de pește la desert doar pentru că e mai lat.

Pentru alte recomandări vezi tagul recenzii de carte.