Posted by Astăzi am terminat Arta de a iubi de Erich Fromm, însă am nevoie de câteva zile și probabil să mai trec încă o dată prin ea pentru o scurtă prezentare pe blog. Aș fi scris peste weekend, însă am la activ în luna septembrie alte două două cărți despre iubire și frumos cu discursuri ale lui Socrate povestite de Platon, dar și «Arta de a fi» scrisă tot de Erich Fromm.
Am nevoie de puțin timp să decantez, în ciuda subiectului și al faptului că, nu-i așa?, deși tindem să credem că treburile-s complicate în ceea ce privește iubirea, suntem siguri că ne pricepem. Pe mine cartea asta m-a bucurat căci sunt unde credeam că sunt, dar m-a și pus pe gânduri în același timp, căci am descoperit (în primul rând la mine) niveluri ale narcisismului de care nu eram conștient.
Vă rețin atenția cu un semn de carte, respectiv un citat din cartea mai sus amintită, ca temă de reflexie peste weekend, asupra maturității acestui sentiment, Fromm tratând destul de Freudian arta de a iubi, plecând de la neajunsurile pe care le-am putea avea în această direcție încă din copilărie, atât de la tată, dar mai ales din partea mamei.
Iubirea infantilă urmează principiul: Iubesc pentru că sunt iubit.
Iubirea matură urmează principiul: Sunt iubit pentru că iubesc.
Iubirea imatură spune: Te iubesc pentru că am nevoie de tine.
Iubirea matură spune: Am nevoie de tine pentru că te iubesc.
Acum, recomandarea mea este să nu mai așteptați prezentarea cărții și să o comandați dacă sunteți interesați în a înțelege mai mult despre iubire, sentiment despre care Fromm afirmă – iar eu nu pot decât să fiu de acord cu el – că este singurul răspuns sănătos și satisfăcător la problema existenței umane, iar excluderea înseamnă, de fapt, negarea unei necesități fundamentale ale naturii umane.
Ne vom mulțumi reciproc altă dată, sau, dacă nu noi, cu siguranță generațiile care vor urma. 🙂
costin.ro 