Posted by Alfred Adler a fost un psihiatru austriac și unul dintre cofondatorii mișcării psihanalitice. Teoriile lui s-au desprins din cele ale lui Freud, diferențele constând in modalitatea prin care abordează diferite concepte și metode de studiu al sursei problemelor psihologice, motiv pentru care cei doi nu s-au mai înțeles, chiar dacă ambii erau membri ai Societății Psihanalitice din Viena. Pătimași austriecii. 🙂
A trăit la trecerea dintre secole înaintea celor două războaie mondiale, fiind contemporan cu Freud și Jung, de la care a plecat toată știința psihanalizei. Teorile lui Adler acordă o mai mică importanță diferențelor dintre conștient și inconștient, a viselor, a rolului iubirii, sexualității și complexului lui Oedip în analiza și / sau dezvoltarea personalității.
La cum i-am priceput Freud și Adler până acum, teoriile lui Freud îmi par mult mai largi și profunde, Adler, cumva, preferând să dezvolte o formulă aplicabilă în rezolvarea problemelor de natură psihologică. Probabil acesta este unul dintre motivele pentru care metodele lui sunt învățate și aplicate de psihoterapeuții din zilele noastre în psihologia clinică.
Ediția cărții «Ințelegerea vieții – Introducere în psihologia individuală» pe care am citit-o a fost publicată de Editura Trei in 2013 și tratează, într-un limbaj pe înțelesul tututor, psihologia individuală prin prisma complexului de inferioritate, cea mai importantă descoperire a lui Adler.
Metoda psiologiei individuale începe și se termină cu problema inferiorității, care este fundamentul străduinței umane și succesului. Pe de altă parte, sentimentul de inferioritate este și la baza tuturor problemelor noastre de neadaptare psihologică.
Atunci când un individ nu găsește un scop de superioritate concret și adecvat, ia naștere un complex de inferioritate care duce la o dorință de evadare. Această dorință de evadare ete exprimată printr-un complex de superioritate care nu este cu nimic mai mult decât un scop inutil și zadarnic, oferind satisfacția unui fals succes.
Probabil cel mai bun exempu pentru teoria de mai sus este exemplificarea modului în care se produc infracțiunile.
Dacă cercetăm inteligența, înțelegerea și mobilurile infractorilor, vom vedea că ei își privesc mereu infracțiunile ca fiind totodată inteligente și eroice. Ei cred că au îndeplinit un scop de superioritate și anume că au fost mai isteți decât poliția și că sunt în stare să-i învingă pe ceilalți. Astfel, în mintea lor sunt eroi și nu văd că acțiunile lor arată ceva diferit, ceva foarte departe de eroism.
Lipsa lor de interes social, ceea ce face toate activitățile lor dăunătoare sau inutile social, este legată de o lispă de curaj, de lașitate, dar ei nu știu asta. Cei care se întorc spre partea inutilă a vieții deseori se tem de eșec, întuneric, izolare; ei doresc să fie cu ceilalți.
Aceasta este lașitate și trebuie etichetată ca atare. Într-adevăr, cea mai bună cale de a opri infracțiunile este de a convinge pe toată lumea că infracțiunea nu este altceva decât o expresie a lașității.
Un alt fundament al psihologiei individuale este și stilul de viață, acesta fiind cristalizat în prototipul care se dezvoltă până la vârsta de 4 sau 5 ani, de unde și ideea că este foarte important cum abordăm îngrijirea copiilor în primii lor ani de viață, ani în care noi nu depunem niciun efort, de exemplu, pentru a primi ajutor, a fi iubiți, ori în centrul atenției.
Iar lucrurile astea se schimbă drastic odată ce creștem în vârstă și încercăm să ne adaptăm dinamica vieții psihologice în schema socială.
Întreaga sarcină a încurajării unei vieți psihologice sănătoase îi revine educației din copilărie, al cărei scop principal ar trebui să fie cultivarea sentimentuliu social adecvat, în sensul unor scopuri utile și sănătoase.
Ca și în cazul lui Freud, Adler a fost impresionat de primirea de peste ocean, iar teoria lui a avut ca punct de plecare conferințele pe care le-a susținut în Statele Unite. Ca o psihologie centrată pe Eu, psihologia individuală a exercitat o influență considerabă asupra psihologiei umaniste și a neo-psihanalizei.
«Ințelegerea vieții – Introducere în psihologia individuală» este o carte pe care ar trebui să o citim cu toții. Nu are un limbaj pretențios și poate fi de mare ajutor pentru a înțelege, de exemplu, teoriile din spatele mersului la psiholog – acest subiect tabu al societății în care trăim, dar și în a ne cunoaște mai bine pe noi înșine, ori pe cei de lângă noi.
Lectură plăcută!
🛒 O poți cumpăra de aici:
📚 «Înțelegerea vieții – Introducere în psihologia individuala» – Alfred Adler | 🛒
Ți-o recomand împreună cu :
📚 «Sufletul omului – Între geniul binelui și al răului» – Erich Fromm | 🛒
📚 «Arta de a iubi» – Erich Fromm | 🛒
📚 «Arta de a fi» – Erich Fromm | 🛒
Vezi și Biblioteca, poate te mai inspiră și altele.
costin.ro 