📖 Conditiile schimbarii caracterului uman

Mai am câteva pagini și termin «A avea sau a fi», psihiatrul Erich Fromm devenind cu această ocazie autorul meu favorit. Sunt efectiv îndrăgostit de psihologia umanistă pe care a promovat-o la jumătatea secolului trecut pentru câteva decenii la rând, influențat fiind de Sigmund Freud, Karl Marx, dar și filosofia budistă, stoicism, sau de Friedrich Nietzsche.

Despre schimbare am mai scris într-un articol denumit De unde provine greutatea in a ne schimba felul de a fi, ori obiceiurile (vechi)?, citându-i pe Mark Manson din «Arta subtilă a disperării» (titlul în engleză este «Everything Is F*cked»), o super carte despre starea actuală în care se află omenirea, și Erich Fromm din «Arta de a fi» , carte pe care o citeam la vremea respectivă.

Revin cu o completare la acel articol; cu un semn de carte din A avea sau a fi, carte care tratează tema diferențelor dintre cele două forme de existență în toate tiparele lor, de la individ la rolul lui în societate și invers. O temă complexă, cele două concepte fiind explicate cum cred că doar Fromm ar fi putut să o facă atât de clar și complet.

În opinia mea, caracterul uman se poate schimba doar dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

• Suferim și suntem conștienți de acest lucru
• Recunoaștem originea nefericirii noastre
• Ne dăm seama că există o modalitate prin care putem pune capăt acestei nefericiri
• Acceptăm faptul că pentru a depăsi starea de nefericire trebuie să urmăm anumite reguli de viață și să ne schimbăm felul actual de a trăi

Erich Fromm – A avea sau a fi

Teoria lui Fromm corespunde Adevărilor ce stau la baza gândirii budiste și care se ocupă de starea generală a existenței umane, dar stă și la baza teoriei salvatoare a lui Marx – comunismul nefiind un scop final, ci o etapă în dezvoltarea istorică ce urmărește eliberarea ființei umane de condiționările socio-economice și politice care-i face pe oameni să se dezumanizeze.

Metoda de psihoterapie a lui Freud se baza în linii mari pe aceleași lucruri, prima sarcină a psihanalistului fiind aceea de a-i ajuta pe pacienții care sufereau și erau conștienți de suferința lor să afle din ce cauză suferă și în ce anume constă de fapt nefericirea lor. Esența procesului psihanalitic este aceea de a-i ajuta pe pacienți să conștientizeze cauzele nefericirii lor.

Dar condițiile de mai sunt extrem de greu de îndeplinit din poziția de Homo consumens, denumire folosită prima dată de Erich Fromm în 1965 – “Homo consumens is the man whose main goal is not primarily to own things, but to consume more and more, and thus to compensate for his inner vacuity, passivity, loneliness, and anxiety”, ori a religiei cibernetice – o altă teorie a lui From.

Iar cei mai grei pași din punctul meu de vedere sunt cei de conștientizare și recunoaștere, presiunea vitezei în care trăim dată de tehnologie și conformismul la consumerism fiind letale schimbărilor de orice fel. Azi suntem atât vânzători cât și produse, iar bătălia pe care o ducem în fiecare zi este aceea de a satisface o singură condiție: să răspundem cerințelor unei piețe.

Vă recomand A avea sau a fi cu ambele mâini. Iar dacă mai aveți și altele la rând, împingeți-o mai în față. Nu o să vă pară rău.