📖 Cum poti explica grafic o cearta? | modelul Parinte Adult Copil si analiza tranzactionala

Pe canadianul Eric Berne am avut plăcerea să-l citesc pe finalul verii trecute. «Jocurile noastre de toate zilele» avea o descriere interesantă, tipul a fost psihiatru, serile mele erau libere, ce aveam atât de mult de pierdut? Și am descoperit câteva teorii interesante despre comportamentele noastre, o parte dintre ele fiind destul de populare și printre industriile cu care interacționez, datorită diverselor traininguri la care mulți dintre noi participă.

Eric Berne a inventat ceea ce se numește analiză tranzacțională și este o metodă utilizată la scară largă în psihoterapie individuală, de grup și maritală, în dezvoltare organizațională, consiliere psihologică și psihologie educațională. Și este foarte probabil să fi auzit măcar într-o discuție despre cele trei stări ale Eului denumit modelul Părinte-Adult-Copil.

Pentru cei care nu au auzit de primul concept, am să-l citez pe Eric Berne din “Ce spui după Bună ziua?“, carte pe care o citesc zilele acestea și pe care Berne o clasifică drept un manual de psihiatrie adresat atât terapeuților, cât și pacienților aflați în curs de vindecare, ori profanilor (ca tine și ca mine, de exemplu), care sunt doar curioși în particular de comportamentele oamenilor. Poate-poate vă fac chef de cumpărat o carte. Sau două. 🙂

Interesul fundamental al analizei tranzactionale il reprezintà studierea stărilor Eului – sisteme coerente de idei si trăiri afective manifestate prin modele de comportment corespunzătoare. Fiecare fintà umană manifestà trei tipuri de stări ale Eului:

(1) Cele derivate din figurile parentale, denumite in mod curent Părintele. in starea de Părinte, individul simte, gândeste, actionează, vorbește și reacționează exact la fel ca unul dintre părinții săi pe vremea când el era copil. Aceastà stare a Eului este activa, de exemplu, în creșterea proprilor copii. Chiar și atunci când persona nu-și manifestă concret această stare a Eului, ea îi influențează comportamentul, ca „influență parentală”, îndeplinind funcțile unei conștiințe.

(2) Starea Eului în care persoana își evaluează în mod obiectiv mediul și calculează probabilitățile și posibilitățile acestuia pe baza experienței anterioare se numește starea de Adult a Eului sau Adultul. Adultul functionează ca un computer.

(3) Fiecare persoană poartà înăuntrul său o fetiță sau un baiețel care simte, gândeste, acționează, vorbește și reacționează exact așa cum făcea persona la o anumită vârstă a copilăriei – stare a Eului denumită Copilul. Copilul nu e privit drept “pueril” sau “imatur”, termeni ce aparțin Părintelui, ci pur și simplu drept un copil de o anumità vârstà, iar factorul important îl reprezintà aici vârsta, care, în circumstanțe normale, se plasează undeva între doi și cinci ani. E important ca individul să-și înțeleagă Copilul, nu doar pentru că-I va insoți toată viața, ci și pentru că el reprezintă partea cea mai valoroasă a personalității sale.

În imaginea de mai jos aveți o diagramă structurală: diagrama completă a personalității fiecăruia dintre noi, diagramă ce cuprinde tot ceea ce simțim, gândim, spunem și facem. Diagrama poate fi complicată pentru a evidenția stări noi ale Eului. De exemplu, putem avea două subdiviziuni ale  Părintelui (mamă, tată), sau trei ale Copilului (Părinte, Adult, Copil). Dar o să keep it simple pentru explicația care urmează.

În imaginea de mai jos avem câteva tipuri de tranzacții (putem să ne închipuim că sunt 3 conversații). Cea care are liniile paralele (tranzacție complementară) reprezintă acel gen de conversație care poate decurge la nesfârșit. În cazul din imagine poate fi o discuție într-un cuplu în care el are grijă de ea ca un părinte, iar răspunsul ei este pe măsură. Ideea este că cele ale căror linii se întretaie (tranzacții încrucișate) reprezintă conversații care se întrerup și, evident, pot denatura în certuri.

Cea de tipul 1 poate fi o conversație în care el o întrebă pe ea “Ai idee unde este patentul? Nu-l găsesc în debara!” iar ea îi răspunde “Ai găsit tu repede pe cineva pe care să dai vina!”. Berne spune că aceasta reprezintă forma obișnuită a reacției de transfer, un concept de bază a psihanalizei Freudiene. Pe scurt, confundăm iluzia cu realitatea. Nu vedem oamenii așa cum sunt ei în realitate, ci cum ni-i închipuim noi, prin urmare reacționăm la produse ale imaginației noastre.

Cea de tipul 2, AA-PC este o conversație la care un stimul AA primește un răspuns PC care poate fi condescendent sau arogant. Ea îi spune lui “Cred că cineva mi-a furat portofelul când am ieșit azi la terasă cu fetele. Ce mă fac?”, la care el îi răspunde “Ok, hai poate mai rărești ieșirile astea cu fetele că uite la ce se poate ajunge.” Berne spune că AA-PC acesta este cel mai frecvent tip de reacție de contratrasnfer și cea de-a doua cauză foarte frecventă a problemelor ce apar în relațiile personale și politice.

Diagramele astea simple au 81 de combinații, doar 9 fiind complementare, restul având toate șansele să declanșeze jihadul, atât acasă, pe stradă, la birou, ori în Parlament. Evident, lucrurile se pot complica foarte mult în timpul unei discuții în funcție de starea fiecăruia și subiect / nr. de interacțiuni, iar Berne dă exemplul unei conversații în care fiecare dintre interlocutori se implică în 3 tranzacții, iar acestea pot genera miliarde de modalități diferite de a interacționa.

De exemplu, dacà ne angajăm in doar trei tranzacții și de fiecare dată avem de ales între 6.597 variante, putem realiza cele trei tranzacții în 659 la puterea 3 variante. Cu alte cuvinte, avem la dispoziție circa 300 miliarde de modalități diferite de a ne structura cele trei interacțiuni. Fără îndoială, asta ne oferă tot spațiul necesar pentru a ne exprima individualitatea.

Înseamnă că întreaga populație a globului ar puta fi împărțită în cupluri și fiecare cuplu ar putea să aibă trei interactiuni de 200 de ori la rând, fară ca vreunul dintre ele să repete vreodată comportamentul altui cuplu, ori pe cel propriu anterior. De vreme ce majoritatea oamenilor se angajează zilnic în sute și mii de tranzacții, fiecare persoană are la dispoziție mii de miliarde de combinații.

Chiar dacă un individ are o aversiune fatà de 5 000 din cele 6 597 de tipuri posibile de tranzacții și nu le folosește niciodată, îi rămâne oricum suficient de mult spațiu de manevră și nimic nu-i impune să se comporte stereotip, cu exceptia cazului în care alege el singur să procedeze astfel. lar dacă alege comportarea stereotipă – situație valabilă pentru majoritatea oamenilor -, nu este vina analizei tranzacționale, ci a altor influențe, care constituie subiectul principal al cărții de față.

În mare cam ăsta este răspunsul la întrebarea din titlu și am terminat special cu acest citat în speranța că veți fi curioși să aflați mai multe pe acest subiect și veți cumpăra cartea. 🙂

🛒  O poți cumpăra de aici:
📚  «Ce spui după Bună ziua?» – Eric Berne | 🛒

Ți-o recomand împreună cu:
📚 «Jocurile noastre de toate zilele» – Eric Berne | 🛒
📚 «Burnout» – Emily & Amelia Nagoski | 🛒

Vezi și Biblioteca, poate te mai inspiră și altele.

Lectură plăcută!