Posted by «The Country of the Blind» este prima carte pe care o citesc în engleză. Bine, carte este mult spus, ediția electronică pe care am citit-o eu are sub 30 de pagini. Nu sunt un mare fan al cititului de ebooks, însă nu aveam răbdare să-mi ajungă acasă prin poștă o… cărticică. Iar motivația a fost faptul că am găsit-o exemplu într-o carte scrisă de un psihiatru, evident. 🙂
Este povestea unui tânăr care ajunge pe un tărâm populat de oameni care s-au născut, de peste 15 generații, fără posibilitatea de a vedea, lecția fiind capacitatea limitată a oamenilor de a înțelege diferențele dintre noi, precum și modalitatea prin care ne raportăm la acestea, ori la “boală”, sau la ceea ce fiecare dintre noi am putea înțelege prin “boală”.
Acțiunea din povestirea londonezui Herbert George Wells, un autor prolific care a murit la finalul celui de-al doilea război mondial, poate fi extrapolată în diverse domenii, arătând cum cunoștințele moștenite din generație în generație, ori credința, pot influența comportamentele noastre într-un mod în care nici măcar iubirea nu poate triumfa.
O altă lecție pe care o predă «The Country of the Blind» este aceea că, în ciuda proverbului destul de popular și în spațiul carpato-danubiano-pontic, în țara orbilor chiorul nu devine neapărat rege. Este o carte pe care o puteți citi dintr-o bucată într-o seară, după jurnalul de știri, de exemplu :), chiar și în engleză, nefiind neapărat pretențioasă ca stil.
Cum este prima carte de beletristică citită în nici nu mai știu câți ani, nu am neapărat o altă recomandare pe care să o alătur «The Country of the Blind», însă vă recomand pagina proiectului Biblioteca, poate-poate vă inspiră ceva de acolo. 🙂 Sau, fie, v-o recomand împreună cu 📚 «Poate ar fi bine sa discuti cu cineva» de Lori Gottlieb. Bună carte.
Lectură plăcută!
costin.ro 