📚 «Cand corpul spune nu – Costul stresului ascuns» – Gabor Mate

Posted by

De cartea «Când corpul spune nu – Costul stresului ascuns» scrisă de Gabor Maté sunt sigur că ați auzit. Sau, fie, majoritatea. A apărut și pe ProTV într-o seară, într-o știre despre târguri de carte online. Acum, nu știu câți ați și citit-o, însă eu am tras toată luna noiembrie de ea, în paralel citind alte peste 10 cărți. Și nu a fost de la faptul că are vreo 350 de pagini.

Așa cum scrie și Vancouver Sun despre ea (citatul este pe coperta 4), «Când corpul spune nu – Costul stresului ascuns» este o colecție inedită de cazuri reprezentative, extrase din experiența profesională a lui Maté, precum și dintr-o bogată bibliografie medicală. Nu sună chiar rău și nici nu este o carte rea, însă nu cred că cele 350 de pagini scrise mărunt sunt justificate.

Pe aceeași copertă 4 stă și declarația psihoterapeutului Lucian Negoiță, care o declară carte-fenomen. Probabil, pentru profesioniști, «Când corpul spune nu – Costul stresului ascuns» este o sursă bogată, cu foarte multe exemple despre nenumăratele cazuri pe care autorul le prezintă în peste 300 de pagini. Iar finalul este interesant pentru toată lumea.

Ca să facem și puțină lumină pentru cei care nu au citit-o, cartea lui Gabor Maté vorbește despre felul în care gândurile, emoțiile, sau stresul ne influențează (negativ) sănătatea. Nu este ceva ce nu știm deja, ca idee, doar că autorul vine cu foarte multe exemple și interviuri de tot felul pe tema asta, motiv pentru care poate fi considerată o carte dură.

Este genul de carte care te poate învăța lucruri prin înlăturarea altora, via negativa – concept potrivit căruia știm ce e rău mai clar decât ce e bine, iar acea cunoaștere crește prin eliminare.

Se vorbește foarte mult despre boli terminale, iar Gabor Maté studiază fiecare caz in parte, de cele mai multe ori intervievând familia celui care se află sub îngrijire paliativă, cât și pacientul. Când i-am povestit unei prietene despre ea, am făcut legătura cu Știrile de la ora 5. Bine, înlocuind incendiile, inundațiile și accidentele cu interviuri cu oameni care urmează să moară.

Cartea are 19 capitole, dintre care mie mi-au plăcut doar ultimele două întinse pe 50 de pagini (Puterea gândirii negative și Cei șapte “A” ai vindecării) mult mai practice și cu informații bine structurate, nu neapărat noi. Sunt concepte pe care le întâlnim și prin alte cărți de psihologie, doar că, de această dată, privite din acest unghi al efectelor pe care le pot avea asupra sănătății.

Uite ce spune despre tristețe.

Amărăciunea

“Eu nu mă supăr niciodată” spune un personaj de-ale lui Woody Allen în unul dintre filmele sale, “în schimb, dezvolt o tumoră”. În această carte am văzut adevărul acestei remarci caraghioase în numeroase studii ale pacienților cu cancer. Am observat, de asemenea, că reprimarea supărărilor este un factor major de risc pentru boală, deoarece crește presiunea fiziologică asupra organismului.

Sau despre autonomie / libertate.

Autonomia

[…] se pare că existența unui psihic autonom, care se reglează singur, este scopul mai important al naturii. Mintea și spiritul pot supraviețui unei răni fizice grave, dar vedem mereu cum corpul fizic începe să cedeze atunci când integritatea psihică și libertatea sunt puse în pericol.

Ultimele două capitole mi-au părut foarte interesante, iar cartea conține foarte multă informație bine structurată, dar, revenind, există un citat în primul capitol al cărții “Când pielea ta e în joc” scrisă de filosoful contemporan Nassim Taleb care, cumva, cred că subliniază ceea ce am încercat și eu să spun la începutul articolului.

Niciodată nu trebuie să explicăm cu prea multe detalii de ce este important un lucru important: principiile își pierd din valoare când sunt justificate la nesfârșit.

E o carte care mi-a plăcut (asta înseamnă 3 din 5 pe Goodreads), însă nu pot spune că este o carte pe care o recomand. Nu avem chiat atât de mult timp pentru câte cărți există. 🙂

Pentru recomandări și alte cărți vezi proiectul Biblioteca. Mulțumesc.

Păstrăm legătura!? 🙌

🔔  Abonează-te la blog prin RSS, prin email (recomandat) introducând adresa în câmpul de mai jos, ori folosește clopoțelul din bula albastră de jos pentru ca browserul (Chrome?) să-ți trimită notificări când public un articol. iOS / Android / Windows / MacOS.

O altă recomandare, cel mai probabil mult mai bună decât cea cu emailul, este follow pe Instagram pentru stories și highlights. Sunt mult mai activ pe IG și doar o parte din informațiile de acolo ajung subiectul unor articole pe blogul de față.

Mulțumesc!

Lasă un comentariu: