📚 «Poate ar fi bine sa discuti cu cineva» – Lori Gottlieb

Posted by

Cartea asta mi-a fost recomandată prima dată de o prietenă pe la jumătatea lui 2021, când mă interesam ce mai citește lumea și ceream recomandări de cărți de psihologie (Yalom mai este printre ele), iar în urmă cu câteva săptămâni a plusat și o colegă de birou, ambele încurajându-mă că “se citește mega-ușor”, în ciuda faptului că are un pic peste 600 (șase sute, da?) de pagini.

Iar dacă pe Nora Kreft și Marie Robert le recomand oricui dorește să se îndrăgostească efectiv de filosofie (am să revin pe tema asta, mi se pare că filosofia sperie cumva doar când amintești de ea), «Poate ar fi bine sa discuti cu cineva» de Lori Gottlieb este o carte pe care o recomand oricui este curios de psihologie și psihoterapie, ori celor care vor să meargă la psiholog și nu au curaj.

«Poate ar fi bine sa discuti cu cineva» are 608 de pagini, a fost publicată în 2019 de Grupul Editorial Litera, și prezintă cazuri din cabinetul psihoterapeutei Lori Gottlieb, dar și propria experiență de a merge la psiholog, în urma problemelor emoționale pe care le-a avut când “Iubitul” a încetat relația de câțiva ani, după ce copiii lui au plecat la facultăți, Lori având un copil mic. Voia spațiu. 🙂

Acum, sincer, se citește super ușor. Am dat-o gata în 2 zile, însă și datorită faptului că e acel gen de carte pe care nu o poți lăsa din mâini. Te prinde imediat, stilul autoarei fiind foarte plăcut, în timp ce acțiunile sunt super variate, Lori Gottlieb, psihoterapeut de meserie, intrând în detaliile câtorva cazuri total diferite pe care le-a avut în cabinet, evident, sub anonimat.

Cazurile de care se ocupă au teme și tipologii destul de diversificate, e posibil să te indentifici imediat, ori să-ți identifici vreuna din frici cu unul dintre personajele cărții, însă, ce mi se pare foarte șmecher la cartea asta este faptul că acțiunea are un ritm crescendo, iar finalul – ultimele capitole și concluziile fiecărui caz, inclusiv al ei – te trece prin toate emoțiile posibile.

Revenind la psihologie, cartea este presărată cu câteva perspective ale vieții de psihoterapeut și despre psihologie în general, însă pe mine m-a cucerit și datorită faptului că-mi citează psihiatri favoriți, pe care i-am citit și cu ale căror teorii rezonez maxim. Vorbesc aici despre psihiatrul umanist Erich Fromm, my fav all time, ori Viktor Frankl, cel care a dat omenirii ăsteia logoterapia.

Mi-a plăcut că atinge și aspecte ale mersului la psiholog, un subiect tabu pentru societatea românească în particular, care asociază mersul la psiholog cu “ești nebun/ă” și care, de cele mai multe ori, îi izolează din toate puntele de vedere pe cei care sunt, de exemplu, într-o depresie.

Vorbim aproape cu oricine despre sănătatea noastră fizică, chiar și despre viața noastră sexuală, dar adu vorba despre anxietate sau depresie, ori despre un sentiment de suferință peste care nu poți trece, și expresia de pe fața celui care te privește va spune probabil: Scoate-mă, te rog, mai repede din această conversație.

Și așa este. Sunt rare cazurile când cei apropiați, prietenii sau familia înțeleg ce se întâmplă și se comportă ok. Majoritatea dintre noi evită. Întoarcem capul. În cel mai bun caz încurajăm cu o vorbă de genul “trebuie să ieși din asta”, ori “hai să ieșim diseară în Centrul Vechi”, fără să înțelegem că singurul mod de a ajunge de partea cealaltă a tunelului este să treci prin el, nu să-l ocolești.

Petrecerile, filmele, sexul, băutura, cumpărăturile compulsive, drogurile, jocurile de orice fel și alte anestezii locale și de moment nu ajută, dimpotrivă. Nu fac altceva decât să ardă și mai multe becuri pe o stradă care are deja probleme cu iluminarea. Iar procesul este de durată, timp în care cari o scară la fiecare stâlp pentru a pune câte un bec. Si nu toată lumea știe cum să pună becuri.

Mă opresc aici, deoarece aș vrea să vă povestesc și despre cazurile lui Lori, însă îmi dau seama că orice aș spune este posibil să știrbească din farmecul cărții, dar vă asigur nu numai de faptul că stilul vă va fermeca, ci și de umorul de o decență incredibilă cu care Gottlieb abordează diferite subiecte extrem de sensibile, ori momentele de o claritate copleșitoare, în special spre final.

Veți afla mai multe despre cei care suferă de anxietate sau depresie, despre cum văd aceștia viața, relațiile, emoțiile, ori despre nevoile lor. Veți râde, vă veți întrista, veți simți compasiune, veți privi de câteva ori în viitor, poate și în trecut, iar la finalul cărții o veți lua în ambele mâini și veți zâmbi liniștiți. Are autoarea acest talent, cel mai probabil educat.

Mi-a plăcut mult și un comentariu pe care cineva l-a lăsat pe pagina cărții de pe Goodreads: «A book I did not know I needed.»

🛒  O poți cumpăra de aici:

📚 «Poate ar fi bine să discuți cu cineva» – Lori Gottlieb | 🛒

O recomand împreună cu:

📚 «Burnout» – Emily & Amelia Nagoski | 🛒
📚 «Curajul de a fi vulnerabil» – Brené Brown | 🛒
📚 «A avea sau a fi» – Erich Fromm | 🛒
📚 «Omul în căutarea sensului vieții» – Viktor Frankl | 🛒
📚 «Curajul de a nu fi pe placul celorlalti» – Ichiro Kishimi (și Fumitake Koga) | 🛒

Vezi și Biblioteca, poate te mai inspiră și altele.

Lectură plăcută!

Păstrăm legătura!? 🙌

🔔  Abonează-te la blog prin RSS, prin email (recomandat) introducând adresa în câmpul de mai jos, ori folosește clopoțelul din bula albastră de jos pentru ca browserul (Chrome?) să-ți trimită notificări când public un articol. iOS / Android / Windows / MacOS.

O altă recomandare, cel mai probabil mult mai bună decât cea cu emailul, este follow pe Instagram pentru stories și highlights. Sunt mult mai activ pe IG și doar o parte din informațiile de acolo ajung subiectul unor articole pe blogul de față.

Mulțumesc!

Lasă un comentariu: