Ferestre

Publicat de

Adaptează-te evenimentelor pe care soarta ți le-a hărăzit. Și iubește, dar cu adevărat, oamenii cu care destinul te-a unit.

Marcus Aurelius – Gânduri către sine însuși

Am terminat ieri Gânduri către sine însuși, o operă a împăratului-filosof Marcus Aurelius care, de fapt, nu poartă niciun nume în manuscrisul păstrat la Vatican. Iar citatul de mai sus mi-a adus aminte de un text pe care l-am publicat pe IG pe finalul primăverii, text pe care am să-l reiau integral aici, sub semne de carte și gânduri.

***

Ferestre

Am o prietenă care mi-a spus acum foarte mulți ani: “- Gândește-te că, într-un fel sau altul, la un moment dat ne vom despărți pe rând de toată lumea de lângă noi.” Știm asta, însă nu cred că eu o conștientizam cu adevărat.

Părinții, prietenii, colegii, iubiții, frații, iubitele, ori surorile noastre vor deveni uitare, rareori gânduri, câteodată povești și dor în cel mai bun caz. Atunci am realizat pentru prima oară importanța timpului și m-a întristat superficitatea mea.

Și mi-am spus că, de fapt, cu toții suntem ferestre în viețile celorlalți și avem parte de ferestre de timp cu fiecare dintre noi, iar din acel moment, am asociat și iubirea, scopul ultim și cel mai înalt la care poate aspira un om, cu fiecare fereastră dragă mie.

Mi-am făcut chiar un scop în viață din a mări aceste ferestre de timp cu orice preț, deoarece nu mi se mai părea nimic cu adevărat mai important. Bani? Mașini? Călătorii? Case? Toți suntem în stare să le facem și sfârșim prin a le face. Sunt jocuri finite.

Însă când a fost ultima dată când ai ținut o față între palmele tale, cu ochii pierduți în infinitatea celorlalți?

– Hei, o să fie bine!

Când ai citit ultima carte în care ai găsit câteva gânduri de care un prieten bun are nevoie și i-ai făcut-o cadou?

– Hei, citește asta! O să-ți facă bine.

Când ai desenat cu pixul o floare pe un genunchi gol și i-ai sărutat acestuia coapsa, doar pentru a o vedea tresărind și plăcut surprinsă?

– Hei, îmi place pielea ta de mor.

Suntem ferestre care ar trebui să deschidă larg alte ferestre. Atât de larg încât timpul dintre ele să le înțepenească pentru totdeauna.

– Hei, îmi este dor de tine și când te țin în brațe.

27 mai 2021

* photo by Olga Isakova on Unsplash

Păstrăm legătura!? 🙌

🔔  Abonează-te la blog prin RSS, prin email (recomandat) introducând adresa în câmpul de mai jos, ori folosește clopoțelul din bula albastră de jos pentru ca browserul (Chrome?) să-ți trimită notificări când public un articol. iOS / Android / Windows / MacOS. Mulțumesc!

Lasă un comentariu: