• Share on Google+

Suntem, oare, singuri în univers? Este întrebarea cu care începe Unacknowledged (netflix / imdb), un film care, dacă ești prins de fenomenul obiectelor zburătoare neidentificate, te va fascina. Se leagă toate, îți zic. 🙂

Și am observat că Netflix îmi mai recomandă și Extraordinary: The Stan Romanek Story (netflix / imdb), pe care urmează să-l văd, imdb spunând că este the center of the world’s most documented extraterrestrial contact story. L-ai văzut?

Revenind la Unacknowledged.

Pe mine m-a pierdut destul de ușor, deși cred că există și alte forme de viață în univers. Toate teoriile acestea se raportează cumva anilor ’40-’80. Bine, majoritatea lor, și sper să nu spun vreo prostie. Filmări obscure, declarații incredibile etc. Motiv pentru care eu m-am uitat la Unacknowledged ca la un film cu Isus.

Mă explic.

Cum faci un film precum Unacknowledged?

Dacă ai face un film despre OZN-uri, pleci de la ipoteza că nu ai văzut niciunul. Dacă vedeai, se numea viral și avea nevoie de doar 10 secunde de film, nu 1.5 ore. Făceau alții filme despre tine. Și totuși. Cum faci să câștigi credibilitate?

1. Cauți evenimente publice. Conferințe de presă, întâlniri ale oamenilor de știință etc, îsă cauți și ceva legătură cu autoritățile (nimeni nu le place, nu? ne mint, ne ascund lucuri).

2. Cauți declarații ale unor oameni respectați. Iei un judecător popular în statul lui, un senator care vorbește frumos, un profesor universitar, înțelegi tu. Și preiei câte o declarație pe care putea să o facă și în fața automatului de cafea.

Sunt atâtea dovezi în jurul nostru!” 🙂

3. Cauți evenimente neobișnuite și le documentezi. Iei de pe net și câteva footage-uri vechi, filmări în care obiectele la care se face referire sunt neclare și abia se disting.

4. Scrii povestea. Legi evenimentele între ele, asezonezi cu declarații și acțiuni ale autorităților (de la președintele SUA până la mai știu eu ce colonel activ acum 50 de ani) și concluzionezi cu declarații ale unor oameni care au un cuvânt de spus în zona asta.

5. Ilustrezi povestea cu secvențe pe care oamenii le înțeleg și se pot raporta la ele. Nu ai de unde să faci rost de un interviu cu un omuleț verde cu capul mare? Nicio problemă. Cauți pe stock bucăți de clipuri care să ilustreze bucăți din povestea ta care nu au legătură cu nimic.

Exemple?

Vorbești despre Area 51, montezi 4-5 secunde cu soldați și un medic. Oricum, nimeni nu știe cum e acolo. Povestești cum doi piloți au văzut un OZN? Pui o filmare (soundtrack alert) de 10 secunde cu doi piloți în aer.

Gata filmul.

Cam așa și cu Unacknowledged.

Trailer Unacknowledged

Off-topic

În altă ordine de idei, că tot suntem la capitolul ăsta, fac o paranteză. Pe la mijlocul perioadei despre care amintesc mai sus a fost o intreagă isterie provocată de Kennedy (apare și în clip), cu explorarea spațiului extraterestru.

Hai să facem, să dregem, să ne mutăm acolo.

În acei ani s-au întamplat și aselenizările, 12 pământeni, toți americani, fiind fericiții câștigători ai unei perechi de bocanci plini de praf de pe lună. 🙂 Între ’69 și ’72. Cred că este the experience. Sau cel puțin așa ar trebui să fie anii ăștia.

Telefonul pe care l-am folosit să dau un share la articolul ăsta pe Facebook e mai performant decât toate calculatoarele care au făcut ca Appolo 11 să-l ducă pe Neil Armstrong pe lună.

Stai că m-am oprit din scris ca să caut chestia asta pe Google. M-am făcut singur curios, iar adevărul pare să fie cu mult mai… violent: un cuptor cu microunde din ziua de azi are mai multă tehnologie ca acele calculatoare. (de aici)

Și au trecut 45 de ani de atunci, prietene. Ultimul astronaut care a pus piciorul pe lună (vezi aici lista celor 12) a murit în anii ’90, iar de 45 de ani ne rezumăm la a trimite landere, orbitere și impactoare.

De ce?

0 likes