Am sunat la IGSU să aflu unde trebuie să merg în cazul în care alarmele auzite astăzi nu ar fi fost doar un exercițiu

Astăzi a fost desfășurat un amplu exercițiu de alarmă în București și 13 județe din țară, iar concluzia este tristă: mai mult de jumătate din populația Bucureștiului nu ar auzi alarmele de avertizare ca să se poată adăposti în timp util. Fiind prea vechi, unele au fost auzite doar la câteva străzi distanță, în timp ce altele nu au funcționat deloc. (sursa)

Închidem geamurile, daca e real, ca sa nu intre, cine stie, vreo arma chimica, ceva, își dă cu presupusul un constănțean (sursa). Cetățenii par să nu înțeleagă ce e cu alarmele astea. Autoritățile sunt nepăsătoare și dau vina pe lipsa banilor, iar pompierii nu pot face altceva decât să tragă un semnal de alarmă.

Și, ca de fiecare dată, pe acesta sigur nu-l aude nimeni.

Zic asta deoarece exercițiul de astăzi vine la 4 luni de la precedentul, a căror rezultate au fost la fel de alarmante. Și vor mai urma și alte teste, iar situația nu se va schimba, însă treaba asta nu cred că mai surprinde pe cineva.

Eu însă am o dilemă.

Ok. Să presupunem că zâna autorităților există și alarmele vor funcționa într-un număr satisfăcător pentru a putea alarma întreaga populație. Să ne închipuim că suntem ținta unui atac. Fanii Mircea Badea să se calmeze, e doar un scenariu. 🙂

Și pornesc alarmele. Începi să auzi și bombele, simultan cu acestea. Sau chiar înaintea lor, deoarece mă gândesc că avioanele se mișcă mai repede decât administratorii aflați la a IV-a tinerețe, ai blocurilor unde sunt instalate mare parte a alarmelor.

În fine, nimănui nu-i va lua mai mult de 1-2 obuze pentru a-și da seama că situația e nasoală, însă problemele cred că abia acum încep.

Ai idee unde trebuie să te duci?

Tu ce faci?

Cunoști adresa unui buncăr, adăpost subteran, beci, sau ceva groapă?

Toată lumea spune că sunt, însă pe net nu am găsit decât un articol pe Hotnews despre situația adaposturilor din București în cazul unui eventual cutremur de mare magnitudine. Nu m-ar surprinde ca acele clădiri să fie cu bulină. 🙂 Dar trolez inutil.

Drept urmare, am sunat la IGSU. La 20:10, în seara asta, la numărul de telefon din subsolul siteului instituției.

Doamnă, există undeva pe site la dumneavoastră, ori în altă parte, o listă a adăposturilor la care trebuie să mergem în cazul în care alarmele de azi ar fi pe bune? am întrebat dintr-o răsuflare.
Nu știu să vă zic, vă rog să reveniți mâine cu un telefon în timpul programului, mi-a răspuns foarte politicos.
Doamnă, ce ați face dumneavoastră dacă, în seara aceasta, alarmele ar suna și nu ar mai fi vorba despre un exercițiu? am continuat.
… Nu știu să vă răspund eu la întrebarea asta, a continuat după 3-4 secunde de tăcere. Și-n primul rând, eu în seara asta sunt la muncă! a încheiat ușor iritată că a fost luată prin surprindere.

De asta spun că abia aici încep problemele.

Dacă nici Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă nu știe să mă îndrume, ce-mi rămâne să fac? Să mă rog ca o nenorocire să se întâmample în primul rând în timpul programului și vedem ce-o fi de făcut atunci?

Dacă ai puțin timp la dispoziție, pe Wikipedia găsești o tonă de informații despre sistemele de alarmă din întreaga lume. Apare și România acolo, aflând cu această ocazie că there are four playable tones; a natural disaster warning, an upcoming air/nuclear strike, an imminent air/nuclear strike, and an ‘all clear’ signal.

2 aprecieri

Comentarii prin Facebook

comentarii

Leave a Comment